Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Cine ma citeste, eu pe cine citesc? Oare ce-mi arata exact la „refferrer” Nu stiu daca am sa pricep asa usor, nu am timp sa aprofundez acum, am sa revin. Mi-am notat, sa nu uit.

Si-a imbracat hainuta de primavara, pe strada coniferelor e verde totul in jur. Peluzele principale au fost asezonate cu panselute, a iesit iarba, sunt si albastrele. Bazinul e golit, se curata si se aranjeaza fundul lacului. Restaurantul de pe lac, Monte Carlo, e la locul lui, de asemenea celebra buturuga si foisorul. Podetul strajuit de-o parte si de alta de copaci inlantuiti din ciment e la locul lui, de asemenea izvorul lui Eminescu si statuia lui Sissi. Parculetele pentru copii si-au schimbat jucariile din dotare, e lume multa, bancile sunt ocupate.

E plin de forzitia in parc. Floricele galbene decoreaza peisajul cu darnicie.
Multa lume se plimba, cu role, cu carucioare, cu caini (desi cred ca e interzis, iar cainii comunitari sunt si ei prezenti pe alei). Floricele, vata de zahar, femeia cu seminte, nu l-am vazut pe fotograf, de obicei era si ursul cu el, dar poate s-a schimbat fotograful…
Lacul pe care alta data se plimbau lebedele este secat. In schimb sunt gugustiuci si mierle curajoase din belsug.
Intre timp, toaletele ecologice s-au transformat in bombe ecologice, se simte de la distanta. Acesta-i Cismigiul, cel dintotdeauna. Cand merg in Cismigiu imi place sa intru pe langa liceul Gheorghe Lazar si sa ies pe
poarta principala, vis-a-vis de Primarie. Era o brutarie celebra Spicul, in stanga, pe vremuri si un pic mai incolo un club. In zare se vede turnul cladirii unde era Informatia. Se vede si noul centru de afaceri de sticla unde e Biroul de credite la etaj.

In completare, raul Dambovita era plin de pescarusi. Cand vii de la metrou, lasi pe partea stanga Teatrul Bulandra cu piesa „Si ce daca-i o curva”, asa scrie pe afis.
Pe alti stalpi sunt afise cu baletul „Lacul lebedelor”, care va fi, prin luna mai. Concluzia: ce viata culturala palpitanta e in Bucuresti. Pe partea dreapta e un magazin cu mobilier pentru expozitii. Vitrina e plina de manechine de plastic goale, arata cam straniu, alaturi de standere, suporti si scaune ergonomice.

A aparut o librarie pe partea dreapta si un magazin de confectii Tata & Fiul. Aici la intersectie, pe vremuri era Ciresica, acum e Angst. Lucrurile evolueaza, unele in bine, altele in rau.
Ne-am plimbat prin Cismigiu, intr-o dupa-amiaza frumoasa de martie, asa cum o faceam pe vremuri, tinandu-ne de mana. A fost frumos, m-am simtit bine. Uneori ne face bine sa ne lasam inhibitiile de-o parte, sa fim noi insine, asa cum ne sta bine.