Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

O sustin pe Corina Cretu pentru Parlamentul European Februarie 28, 2009

Filed under: Romania,women — forevergreen @ 1:19 pm
Tags: , ,

Corina Cretu Europarlamentar
http://corinacretu.wordpress.com/2009/02/26/1-din-10-europarlamentari-e-blogger/

 

Am primit martisoare virtuale

Filed under: personale,sarbatori,women — forevergreen @ 8:52 am
Tags: , , , ,

1marchroseMultumesc prietenilor mei virtuali pentru martisoarele primite pe mail si le doresc tuturor o primavara  frumoasa!

Later edit: am primit si martisoare reale si o orhidee de la cei dragi mie.

33712 Tocmai am primit niste ghiocei 🙂

Update de 1 Martie :   Am mai primit un martisor si ghiocei:

martisorghioceiDragi prieteni va multumesc si va urez astazi de 1 Martie sa aveti cea mai frumoasa primavara!

 

In arsita verii sau comertul exterior „d’antan”

La intersectia Doamnei cu Ion Ghica, acolo s-au derulat toate evenimentele in arsita verii.

In fiecare zi mergea la etaj unde domnul acela grizonat, pus la patru ace supraveghea sala de arta. Volumul lui Alpatov astepta pe raftul bibliotecii sa fie luat si studiat zilnic, pagina cu pagina, capitol cu capitol. Pana intr-o zi cand planurile s-au schimbat. A urmat facultatea, o alta si dupa cinci ani s-a intors in intersectia Doamnei cu Ion Ghica. Incepea o noua etapa, totul parea misterios si fascinant.

In arsita verii oamenii alergau in toate partile, mirosul de cafea inunda coridoarele inalte, tacanitul masinilor de scris se auzea din spatele usilor groase din lemn masiv, vopsite in culori inchise. Era un du-te, vino pe care nu-l intelegeai daca nu erai cat de cat familiarizat cu ce se intampla acolo.

Femei frumoase, cu un aer distins, elegante, care lasau in urma dare de parfum bun se leganau pe acele coridoare, purtand cate o hartie in mana, intrau la director, aflau ca nu e, se intorceau in birou, sau ramaneau sa-l astepte in secretariat. Se auzea tacanitul masinilor de scris, sunau grav telefoanele, cateva in fiecare birou, se suna prin centrala, asa era pe atunci. Barbati in camasa cu manecile suflecate alergau pe scari, incarcau vapoare, descarcau camioane, verificau tone de bumbac sosit in Constanta, alergau dupa conosamente, se duceau dupa frachte, zburau la Paris, sau la Cairo, la Beirut, sau la New York, la Moscova, sau la Merlbourne.

Directorii erau oameni legendari, apareau in sedinte, dadeau verdicte, puteau sa te ridice sau sa te afunde, cum iti era norocul. In locul lor sefii de serviciu aveau mana libera sa analizeze, sa tipe, sa judece, sa ameninte, sa ia decizii, sa te faca sa te simti un nimeni mult prea neimportant pentru ei.

La protocol veneau clientii legendari de care se  vorbea in soapta pe la colturi. Circulau tot felul de legende si de povesti cu oameni de afaceri fosti patroni de filaturi in tara, plecati in Franta sau in Germania si de acolo continuau sa lucreze cu patria lor de origine: cumparau sute de metri de tesaturi crude sau albite pe care le prelucrau prin alte parti si le transformau in lenjerie de pat. Dar pentru a putea cumpara ieftin plateau greu, plimbau pe unii pe Coasta de Azur, atunci ca si acum. Si cine stia si nu tinea pentru el sfarsea urat, cadea de pe munte  iarna si era gasit primavara cand se topeau zapezile.

Dar toate aveau un farmec aparte, un aer misterios si parfumat cu miros de cafea buna de la protocol, cu mirosul inconfundabil de Kent si de Dunhill, cu parfumuri Balmain, Bourgeois si Yves Saint Laurent, cu aburii de whisky servit pe cuburi de gheata clientilor importanti din Liban si Kuwait, sau Italia, Belgia, Olanda si Anglia.

Cand era sfarsit de luna, de trimestru, de semestru, de an, lucrurile scapau de sub control. Toata lumea parca innebunea. Toti vroiau cifre, rezultate, situatii pe orizontala, pe diagonala, cifrele trebuiau sa iasa, cheia de control o detinea sefa noastra, foarte priceputa in diplomatie, in compensatii, in o mana spala pe alta, in telegrame si telexuri interminabile, in formule de politete si in stat excesiv peste program.

Iar noi, pigmeii trebuia sa livram, sa facturam, sa exportam, sa miscam vagoane, vapoare, containere, camioane, avioane, sa introducem documente in banca, sa incasam, sa facem situatii, sa raportam realizarea volumului de export estimat. Si nu era usor deloc, dar nu ne ierta nimeni daca nu ne faceam datoria, mai mult decat atat, ne penaliza la salariu cu procentul de nerealizare de plan.

In arsita verii ne prindea noaptea in birourile noastre supraaglomerate unde puteam fi cate doisprezece oameni cu patru-cinci masini de scris zgomotoase, masini de calculat cu banda, cateva telefoane la care vorbeam toti deodata caci parca era sfarsitul lumii. Si pe usa intra tot timpul cineva sa ne intrebe: cat, cum, de ce, ati terminat?

La orele pranzului de afara venea mirosul de poluare de la Universitate si de la Coltea, cele mai poluate intersectii din Bucuresti. Nu stiu de ce, dar imi placea mirosul acela, desi de nerespirat, mai ales dupa ’90.

In curtea interioara era mai racoare, era umbra si placut, daca aveai biroul pe cealalta parte a cladirii.

Cand lucrurile se complicau veneau colegii din ministere, de la industria usoara, cu care imparteam cladirea, de la comertul exterior, adica de vis-a-vis, sau cei de la Dunarea, care raportau si ei tot cifrele noastre, caci ei ne supravegheau indeaproape. Daca aveai facturi neincasate, sau navluri moarte, sau marfuri livrate pe credit, reclamatii de calitate, te puteai considera un om condamnat la intrebari, la controale, la interviuri cu omul de la etajul intai.

Nu era simplu deloc, pentru ca de multe ori erai parasit, toti se dadeau de o parte, cei de la ambasade trimeteau telegrame cifrate care soseau in caiete speciale, erai pus la zid, agresat verbal, stresat, intervievat, daca nu erai puternic cedai psihic, era foarte usor s-o iei razna.

Daca erai norocos si aveai dosar bun plecai in strainatate sa-ti cunosti clientii la ei acasa si puteai sa te ratacesti, sa te pierzi cu firea, sau sa te intorci acasa la ai tai. Fiecare isi urma destinul in felui lui.

Aceasta povestire este cadoul meu de 1 Martie pentru fostele mele colege si fostii mei colegi carora le doresc o primavara frumoasa.

 

Lalele Rosii Februarie 27, 2009

Filed under: flori,life,natura,women — forevergreen @ 10:12 am
Tags: , ,

lalele12

Sursa florilor de pe WeBlog.

 

Horoscop Kudika feel sexy Zodia Rac

Filed under: Horoscop,women — forevergreen @ 8:13 am
Tags: , , ,

Horoscop special pentru femei

Horoscopul zodiei Rac

Horoscopul zodiei Rac
Vineri, 27 Februarie 2009

Inima te cheama intr-un anumit loc de urgenta pentru ca nu mai poti de dor, dar e cale lunga pana ajungi la persoana draga dupa care tanjesti. Totusi, daca dragostea e mare, vei depasi orice obstacol care va opreste sa fiti alaturi si vei gasi solutii de a pastra legatura chiar si de departe. Exista atatea mijloace de transport sau de comunicatie care micsoreaza distantele si veti sta de vorba ca si cum ati fi fata in fata.

Horoscop oferit de ACVARIA. Mai multe in www.acvaria.com

 

De-ale mele: dileme de 8 Martie

Debutul primaverii ne debusoleaza intotdeauna indiferent de cat de impersonal ne propunem sa abordam frumosul anotimp. Este ceva ce se intampla independent de felul nostru de a fi. Oricat de mult ne-am propune sa nu ne implicam emotional prea tare.
Am trait intr-o lume frumoasa de unde plecam in calatorii de afaceri si unde ma intorceam intotdeauna.
Asa am vazut lumea, am calatorit prin Europa, prin Orientul Mijlociu.
A fost de ajuns sa dau un telefon si m-au coplesit toate amintirile dintr-o cladire unde ani de zile a functionat un fel de institutie prolifica, unde se faceau afaceri de tot felul, unde se crea plusvaloare. Ideea ca anul acesta ar putea fi ultima intalnire de 8 Martie m-a intristat deoarece eu tin la oameni, chiar daca oamenii acestia m-au suparat vreodata.
Si este adevarat ca in ultimii doi ani m-am eschivat sa merg la aceasta intalnire pe care eu am initiat-o cu cativa ani in urma. Si nu am regretat ca nu am mers anul trecut, desi toata lumea m-a intrebat de ce, dar acum chiar trebuie sa iau o decizie destul de delicata: sa merg la poate ultima intalnire, sau sa ma eschivez in continuare?
Am la ce sa meditez pana la sfarsitul saptamanii viitoare.
 

Horoscope from Astrologers Februarie 26, 2009

Filed under: Horoscop,women — forevergreen @ 6:25 am
Tags: , , ,
Sun Sign: Cancer

Edit your Profile

TodayTomorrowThis WeekThis Month

Your lovescope for February 26, 2009

Today’s favorable planetary alignment indicates that although you may feel something is missing from your relationship, something important is just beginning to develop. You are witnessing the loss of a more trivial level of relating, and its replacement by a more profound and deeper awareness of each other as human beings who are infinitely lovable. You will soon realize just what a great couple you really are.