Aveam si noi un restaurant Trocadero, care dadea in 6 Martie, actual Regina Elisabeta. Avea farmecul lui de gradina a la Caragiale, cu mese acoperite de fete de masa in carouri. Imi amintesc cum am intrat in gradina, intr-o seara, ne-am asezat la o masa, am chemat chelnerul, am comandat muschi de vaca si am primit cel mai atos si mai tare filet steak pe care l-am intalnit in viata mea. Eu fiind de felul meu mai rezervata in reactii firesti-violente in atare situatii, am incercat sa operez cu lama cutitului in acel muschi tare si atos, dar partenerul de viata, furios la culme, a refuzat farfuriile cu friptura de vaca, i le-a pus chelnerului in brate si nici nu mai stiu ce am facut in continuare, cred ca am plecat. Dupa aceea de cate ori treceam prin fata restaurantului, imi aminteam de celebrul muschi de vaca atos de la Trocadero.
La Laptaria lui Enache
Cand ma gandesc de cand n-am mai mers in Laptaria lui Enache, nici nu-mi vine sa cred cum a trecut timpul. Mi-am tot propus sa merg acolo la o piesa de teatru dar tot nu reusesc. Imi amintesc un targ de carti pe holurile TNB, o decernare de premii la revista Remix, in laptarie, era si George Mihaita, cu al lui Salut, pe urma un concert pe terasa, nu-mi amintesc deloc cine-a cantat, dar tin minte ca era vara, ca deasupra era cerul, ca era bine, eram increzatori, eram la inceput.
Trebuie neaparat sa vad „Si caii se impusca, nu-i asa?”
La Cafeneaua Artistilor
Ne-am intalnit in fata la TNB, intr-o duminica de ianuarie, dimineata la 10,00. Urma sa ma vad cu niste colegi de liceu de care ma despartisem cu multi ani in urma. Ne-am strans in brate dupa atatia ani, de parca ne despartisem cu cateva zile in urma. Erau emotionati, de fapt eram emotionati cu totii. Am fost un fel de Alba ca zapada si cei sapte magnifici, pentru ca asa a fost sa fie. In Cafeneaua Artistilor, atmosfera relaxata, miros de pizza si de tutun. Ei au baut bere, eu cafea. Nu reuseam sa fim coerenti pentru ca fiecare avea ceva de spus. Erau atatea lucruri care trebuiau spuse, despre noi, despre ceilalti. Am hotarat sa aleaga ei un restaurant, caci se pricep mai bine. Cred ca am stat vreo patru ore, tot nu ne induram sa ne desprindem de pe scaune. Ne-am promis sa repetam intalnirea, dar cu siguranta, a fost prima si ultima, deoarece Costica-Marsupialul a plecat intre timp dintre noi. In viata este bine sa faci lucrurile la timpul potrivit, altfel, poate fi prea tarziu.
Dino Buzzati-Secretul Padurii Batrane
„In anumite nopti senine, cu luna plina, se fac serbari in padure. E imposibil sa se stabileasca precis cand si nu exista simptome frapante care sa te avertizeze de aceasta. Se intuieste din ceva special care in asemenea ocazii se afla in atmosfera. Multi oameni, ba chiar majoritatea, nu-si dau seama niciodata de aceasta. Altii, in schimb, o intuiesc imediat. Nu e nimic de invatat despre aceasta. E o problema de sensibilitate: unii o poseda de la natura; altii nu o vor avea niciodata. Si vor trece impasibili, in acele nopti norocoase, de-a lungul padurilor intunecate, fara macar sa banuiasca ceea ce se petrece acolo inauntru.”
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente