Partidul isi propune sa sprijine mamele care se confrunta cu mari probleme in cresterea copiilor si nu numai. O initiativa interesanta, am inteles ca exista deja un nucleu, urmeaza sa aflam mai multe din presa, sper.
On Bucharest my love
On Bucharest my love, my dearest post I’ve just got a new comment from somebody speaking english. I”ll translate all posts about restaurants from Bucharest, for those who are interested to visit them. Let’s inform our readers about what we can offer here in Bucharest. I hope it’s nothing wrong with that, what do you think?
La City Grill
Pe Lipscani la City Grill se mananca cele mai bune salate din Bucuresti, stropite din belsug cu limonada naturala. Au banci de lemn, foarte rustice, mese de lemn, terasa afara cu umbrele. E placut seara, vara, sa stai pe terasa la City Grill si sa te bucuri de peisaj, lasand in urma o zi mai nereusita sau orice alta suparare de orice natura.
La club Tezaal
Situat pe undeva, pe langa Manastirea Casin, vis-a-vis de una din firmele lui Felix, un club de fitze, aici am petrecut cu colegii de facultate, pe urma ne-am mutat la Casa Universitarilor, la Fitze vis-a-vis de Ambasada Chinei, ca apoi sa luam restaurantele la rand conform principiului sanatos: ce ne iese in cale.
La clubul Tezaal a fost o petrecere memorabila, care a durat o noapte si a doua noapte, ca asa era pe vremea aceea. S-a dansat si in prima dar si-n a doua noapte, atmosfera a fost superba. Nu-mi amintesc ce friptura, salata, etc. am mancat, dar stiu ca aveau o gradina interioara, sub cerul liber, unde era o placere sa iesi si sa te relaxezi.
La Intercontinental-la Sala Ronda
Mergeam la Inter-la Sala Ronda, la parade de moda ale caselor de moda din Bucuresti. Pe urma acolo am avut balul de absolvire a facultatii. A fost o petrecere eleganta, destul de exclusivista, ca asa eram noi: tineri, destepti, cultivati, vorbitori de cateva limbi straine, aveam aspiratii mari, ne aruncam in viata, nu stiam ce ne ofera viata, dar eram senini si increzatori. Am avut o tinuta frumoasa: un deux pieces dint-un acetat imprimat cu mere colorate si aurii pe fond negru, pantofi negri de antilopa, facuti de comanda si un saculet negru de catifea. A fost o petrecere reusita, care a tinut toata noaptea, abia a doua zi dimineata, sleiti de puteri ne-am despartit si am plecat pe la casele noastre. Ce vremuri frumoase…
La Hanul lui Manuc
In decembrie 2001 am fost ultima data la Hanul lui Manuc; acum cand trec pe-acolo si vad ca e inchis, ma gandesc: ce bine ca am fost atunci. E interesant faptul ca in interior, curtea a ramas nemodificata, pridvor cu scari, ca la orice han. E impresionant sa patrunzi in locuri care povestesc istoria prin simplul fapt ca exista. Nu poti sa nu fi emotionat cand intri in astfel de locuri si te gandesti ca sute de ani pe acolo au intrat oameni, generatii intregi de oameni. Restaurantul era decorat inauntru clasic, traditional, taranesc, nimic special, nu am retinut mare lucru. A fost o cina festiva de sfarsit de an, care a inceput frumos si din fericire s-a sfarsit tot asa.
Eu sper din toata inima ca acest han minunat sa poata fi din nou vizitat. Caci daca nici in vara asta nu va putea fi vizitat, pacat de turistii care-l au pe harta si pleaca dezamagiti, cum s-a intamplat anul trecut.
La Casa Oamenilor de Stiinta
Aici am facut nunta. O nunta mai atipica cu miri atipici. Mireasa, adica eu, am avut o rochie pictata cu flori de vara: maci si albastrele, iar pe cap, in locul celebrului voal, am purtat un fel de batic imens pictat. De acasa am plecat cu un taxi si cu statia dupa noi, am ajuns la COS, am descarcat ustensilele muzicale si pe urma am pornit pe jos in plimbare pe Dacia pana la biserica. Eram cam rebeli daca stau sa ma gandesc, nu prea ne pasa de ce zice lumea. La nunta am avut portelanuri si tacamuri de argint, toate au fost bune si frumoase, mai putin rezultatele financiare, ca doar nu era sa ne imbogatim la propria nunta. S-au dansat toate genurile muzicale la nunta noastra, caci toata lumea trebuia sa fie multumita.
La Capsa
Aveam un director caruia ii placea sa merga la Capsa cu partenerii de afaceri, deci cele mai multe mese de protocol se organizau acolo. Cred ca era cel mai dichisit restaurant in acei ani. Consome-ul de la Capsa era renumit, se servea cu un ou crud pus deasupra exact inainte de a se aduce la masa. Iar chateaubriant se servea flambat, se aducea pe o masuta speciala si se transa acolo sub ochii clientului. Desertul se aducea pe un carucior special care cred ca era de argint sau alama, foarte stralucitor. Chelnerii erau intotdeauna impecabil imbracati si de o politete iesita din comun. Am trecut recent pe langa Capsa, arata destul de bine pe afara, foarte lustruita si impunatoare. E bine cand lucrurile vechi se pastreaza cu grija, ceea ce inseamna ca cei care se ocupa o fac cum trebuie.
La Rustic, in Drumul Taberei
Cred ca acesta e cel mai reusit restaurant pe care l-am vazut in ultimii ani. Rustic de bun gust, as putea spune, original si traditional, nou si vechi, in acelasi timp, cam asa s-ar putea descrie restaurantul acesta. Mesele in spate, in curte, sunt asezate pe pridvor, acoperite cu rogojina, sau in afara pridvorului, acoperite cu umbrele. In spatele curtii exista o adancitura, unde este o mini ferma, cu cateva cotete de pasari, cu porumbei, cu o caruta veche, cu un cuptor de lut, totul este de un pitoresc autentic si deloc fortat. Atmosfera e frumoasa si merita sa petreci niste ore bune cu prietenii acolo.
La Velvet
Acum ceva ani era de bon ton sa mergi la mese de fitze la Velvet, vis-a-vis de Sala Palatului, acum sincera sa fiu nici nu stiu daca mai exista restaurantul acolo si nici n-am stare sa ma apuc sa caut. Toata lumea mergea la Velvet, era en vogue. Restaurantul nu-mi amintesc sa fi fost cine stie ce, dar cand ceva e la moda, parca mai conteaza.
Imi amintesc ca am mers acolo intr-o seara cu rezervare in prealabil, eram un grup multinational, fiecare cu pretentii nationale. Toate bune si frumoase, pana ni s-au servit la masa felurile comandate, care desi se numeau la fel, aveau aspect si continut diferit, erau servite la o temperatura neadecvata, ceea ce i-a nemultumit profund pe unii dintre noi. Dar sunt lucruri care se uita, caci altfel nici n-am mai putea sa mergem mai departe.
Ramane intrebarea: oare mai exista restaurantul Velvet?
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente