Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

O perspectiva superba a Stockholm-ului. Martie 31, 2008

Filed under: Uncategorized — forevergreen @ 10:24 pm
Daca vreti sa vizitati vreodata orasul Stockholm, sa mergeti vara in iunie.
O excursie cu vaporul intre insule, cina la un restaurant pe o insula, ziua extrem de lunga, la ora 22,00 soarele e inca pe cer, se poate spune ca viata  chiar merita traita.
Daca dati un click pe poza, se deschide o perspectiva superba.
 

Parcul Vigeland din Oslo Martie 30, 2008

Filed under: Uncategorized — forevergreen @ 5:08 pm

La inceput, cand oamenii vor sa te cucereasca, se poarta atent: te asteapta la aeroport, te ajuta la bagaje, te invita la masa, iti fac program in weekend. Asa am vazut parcul Vigeland, intr-o duminica frumoasa de toamna la Oslo. Primul lucru pe care l-am vazut cand am ajuns in fata intrarii, a fost o fata care se tavalea pe jos, inconjurata de cateva persoane. Am banuit ca-i este rau, vreo criza de lipotimie sau de epilepsie, dar Steven a lasat sa se inteleaga ceva legat de droguri. Am intrat si-am vizitat parcul: sunt statui pe toate aleile parcului, statui reprezentand corpuri umane, inlantuite, cu o fantezie si un realism iesite din comun. Sculpturile lui Vigeland sunt unice in lume, asa cum si Rodin e unic, sau chiar Brancusi.

Am cunoscut atunci, o alta latura a culturii din Norvegia, aceasta tara, care din rusinea tarilor nordice, pana in 1988, pe urma a ajuns in top. Petrolul gasit in Marea Nordului a transformat-o peste noapte din Cenusareasa in Regina Balului.

Pentru mai multe detalii, vizitati parcul:

V I G E L A N D – The Vigeland Park

 

Doamnei Street

Filed under: Uncategorized — forevergreen @ 1:47 pm

Doamnei Street is situated in the heart of Bucharest. I gave up there to a half of my life, no more, no less. The street begins in I.C.Bratianu street and ends in Calea Victoriei boulevard. It’s a small street with old buildings but very valuable, because there are banks like The National Bank , The Commercial Bank, BRD Groupe Societe Generale, Credit Europe Bank which are situated on this small street. Romanoexport is also situated here, Spiru Haret University, The National Central Library, restaurants and shops. There is also a Doamnei church closed to the aria, situated in a backside space on Calea Victoriei Boulevard.

Banca Nationala a Romaniei

Banca Nationala a Romaniei

 

La Restauratul italienesc din Atena

Filed under: Grecia,restaurant — forevergreen @ 12:52 am
Tags: , , , , , , ,

Familia Diamantopoulos m-a invitat intr-o seara la un restaurant italienesc unde se mananca melci, bine pregatiti, asezonati cu usturoi si alte ingrediente. Se cunostea faptul ca nu ma dau in vant dupa delicatesuri de-astea, dar cum puteam sa-i refuz, era invitatia lor, nu puteam sa strig: urasc melcii, asa ca m-am conformat. Ajunsi la restaurant, ne-am asezat la masa rezervata dinainte, ca era full la acea ora, fiind cel mai bun restaurant pentru melci gatiti. Toata lumea in jur, spargea carapacea cu un clestisor special, dupa care sorbea cu satisfactie continutul si aranja cochiliile golite de continut in mormane impresionante. Pe fiecare masa din jur, trona o farfurie plina cu cochilii. Aveam impresia ca sunt la mare, pe faleza in cautarea de cochilii de melci. Eu mi-am comandat niste paste banale, iar prietenii mei doua portii de melci. Le luceau ochisorii de pofta cand melcii calzi si bine gatiti le-au fost adusi la masa. A inceput ritualul cu clestisorul de spart carapacea, cu suptul voluptos al continutului melcilor, eu imi mancam pastele cu o sila enorma, caci in jurul meu toata lumea sorbea melci. Ma autosugestionam ca mi-e bine, ca nu trebuie sa mi se aplece sub nici o forma, ca a doua zi trebuie sa fiu in forma, nu sa zac sleita de vreo indigestie pasagera. Aveam atata putere de convingere, incat imi reusea de fiecare data, sa pozez in om normal, in loc sa-mi exprim sila si indispozitia. Asa ca am supravietuit, dar de atunci n-am mai intrat in viata mea intr-un restaurant in care se mananca melci.

 

Nu mananc fructe de mare Martie 29, 2008

Nu mananc fructe de mare, cu exceptia calamarilor rondele, fara tentacule, etc., nu mananc caracatita, nu mananc melci, nu mananc scoici, nu mananc stridii. Pestele alb imi place, de asemenea somonul crud sau afumat. Mi-am amintit de meniurile din Cipru care invariabil se invarteau in jurul crevetilor, homarilor, caracatitei, etc. Mi s-a intamplat sa ma pacalesc si sa gust din trupusorul roz al unui crevete, sa-l simt cum imi crantane in dinti, nu-i rau la gust, dar nu pot sa-l inghit.

Despre caracatite am o poveste stranie de tot. O familie care obisnuia sa prinda caracatite m-a invitat la masa. Copiii erau foarte fericiti ca fusesera la pescuit. Doamna Kantzelaris, profesoara de limba greaca, m-a invitat in bucatarie, ca eram de-a casei, a dat la o parte de pe masa ovala carti, caiete, ciorapi de-ai copiilor ei, a pus un taler mare pe masa, dupa care, dintr-o oala a scos niste tentacule imense de caracatita, rozalii si bine fierte si le-a pus pe taler. Eu am crezut ca fac criza de ficat la vederea chestiunilor acelora roz cu urme de ventuze, simteam ca mor acolo in bucataria cu aroma de caracatita aburinda, nu stiu cum m-am scuzat si mai ales cum am nimerit usa, dar am plecat mancand pamantul si pana-n ziua de azi n-am mai pus gura pe caracatita. A doua zi cand m-am intalnit cu George Kantzelaris, imi spunea ca regreta faptul ca n-am stat cu ei la masa sa mananc caracatita, ca a fost delicioasa, pescuita chiar de ei, proaspata si frageda. Marturisesc, ca si astazi, cand imi aduc aminte, stomacul meu se impotriveste, ca nu cumva sa il tradez.

 

Bucharest-my love

Filed under: Uncategorized — forevergreen @ 7:01 am

Hotel Hillton-Athenee Palace

 

Story about Hotel Athenee Palace
Once upon a time, an old hotel in the heart of Bucharest town, named Athenee Palace. I used to come here with Mr Grigori Scopelitis from Cyprus, who was one of my dearest business partner. An old fashioned gentleman, who lived his life bying textiles from all over the world. He had a very nice wife, a real lady, speaking french and english as well. He had two girls, not boys unfortunatelly and he was very upset not having a real support for the future business after his retirement. He was also very sad because the only grand daughter they had, was retarded. Such nice people with so big troubles. They were leaving in Nicosia, in a beautifull house, but after some years they have been obliged to sell the house and to replace it with a smaller flat. His wife was calling him Gregoire, french spell.

I remember that when I was visiting them in Cyprus, they were always inviting me for dinner, we were ordering together a tornedo, and sharing it. After the dinner we were visiting their house for coffee and dessert, because Mrs Scopelitis was preparing herself the cakes. Now, Mr Scopelitis passed away since some years ago, already and only nice memories remained.

 

Urmeaza povestiri din sejururi prin Ambasade Martie 28, 2008

Am stat in ambasade in Atena, in Nicosia, in Copenhaga, in Stockholm, in Oslo, a fost o vreme cand ne cazau acolo, plateam la ei cazarea, fara mic dejun inclus, plateam pentru carburant, daca ne plimbau cu masina lor, plateam pentru telefoane, telex, fax, etc. Dar cel mai interesant era ca noi dormeam cu usa neincuiata, faceam dus cu usa neincuiata, ne depozitam bagajele cu usa neincuiata, noi eram transparenti, nu aveam nimic de ascuns, eram deschisi…La vremea aceea ma revoltau mai putin aspectele astea, dar daca ma uit in urma imi dau seama, ca multe nu erau in regula. Cea mai ciudata intamplare a fost atunci cand mi-am gasit perlele rupte. Precis, una fusese prelevata pentru testare. Caci, cum ar fi putut una ca mine sa aiba perle adevarate? Dar suspiciunile umblau singure pe-atunci, ca si acum de altfel.