Am vazut o piesa foarte buna, dinamica, sugestiva, de un realism zguduitor.
In piesa personajele vorbesc romaneste/englezeste in termeni expliciti. Asa cum se vorbeste pe strada, pe blog, in cluburi, la scoala, la facultate, in club.
Nimeni nu are nici o retinere pe scena: limbajul este fara perdea, gesturile sunt simple, normale, mesajul fiind amplificat spre final de muzica rap underground autohtona.
Cu un decor simplu, format din cateva module, cu un laptop si o coloana sonora total adecvata, cu trei actori, piesa ne avertizeaza asupra unei realitati ostile: ca orice copila care crede in dragoste la prima vedere la 14 ani, o poate sfarsi urat, departe de acasa, care nu-i acasa.
Copila alege sa-si urmeze iubitul intr-o tara europeana unde miroase a kebab si a ceapa, unde se perfectioneaza in arta perversiunilor de tot felul, unde viata e dura si totul e de vanzare. Romanii sunt mandri de ei si de echipa nationala, oriunde s-ar afla, unde mizeria si promiscuitatea ii inconjoara si ii doboara. Copila trece prin toate fazele decaderii, ramane insarcinata si este eliminata si data disparuta, asta in cazul in care ar intreba cineva de ea. De fapt, fara cetatenie, cu pasaport fals, ea nici nu exista decat pentru iubitul-proxenet si pentru studentul-masterand in visual art, impreuna cu care filmeaza scene fierbinti pentru un site porno.
Exista cateva scene hilare in piesa, multe momente care frizeaza nebunia, restul e realism crud. Aeroporturile si autocarele care pleaca din Romania sunt pline de astfel de victime ale credulitatii si saraciei. Dupa ce vezi piesa ramai cu un gust foarte amar.
Cu sarcasm copila transformata in prostituata de cea mai joasa speta rosteste cu emfaza ca romancele sunt cele mai experimentate curve. Nu exista nici un fel de cenzura, se spune lucrurilor pe nume, este surprinzator, stiind ca de exemplu melodia De ziua ta a trupei Parazitii care continea, dupa parerea mea mai putini termeni expliciti a fost interzisa de la difuzare pe post la Radio Guerilla.
Nu stiu daca este meritul exclusiv al lui Florin Calinescu pentru piesele care se pun in scena la Teatrul foarte Mic, dar ceea ce ma surprinde este faptul ca aceste lucruri nu se mediatizeaza. Este posibil ca politica de „keep a low profile” sa functioneze si aici in teatru, sau daca tii oala acoperita, nu se duce vestea. Am inteles ca la spectacolul sado mado, care se joaca in vitrinele teatrului, spectacolul se muta in strada.
Ca strada e decopertata, plina de gauri si de podete de lemn, plina de praf autentic, e partea a doua. Ca atunci cand iesi de la teatru, sa calci in tarana, in mizerie si sa uiti ca ai vazut o piesa in care mizeria umana e la ea acasa.
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente