Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

Asa-i in viata! decembrie 14, 2009

Cu colegii de birou esti obligat sa-ti petreci o mare parte din viata, caci pe acestia nu poti sa ti-i alegi de obicei, ei iti sunt dati prin schema organizationala. Am gasit un TOP al celor mai enervanti colegi de birou.

Am sa-l studiez si eu, iar apoi am sa fac adnotarile personale.

Deja pot spune ca lipsesc din TOP:

Intriganta-acesta este un personaj care nu face altceva toata ziua decat sa duca vorba, sa bage „strambe”, cum se inchide usa dupa cineva sa-l desfiinteze. Este mai rea ca barfitoarea, caci ea nu numai relateaza, ci are si opinii personale, ea instiga, dicteaza urmatorul pas: ce-ar trebui spus/facut/etc.

Femeia vesnic in calduri-este colega nemultumita de ce are acasa, de postul pe care-l ocupa, de felul cum e tratata, de faptul ca imbatraneste, de faptul ca nu i se acorda mai multa atentie de catre sef/colegi/barbati in general.

Don Juan de birou-barbatushul indragostit de tot ce misca pe culoare, prin birouri, de toate femeile din Univers. El este insinuant, insistent si impertinent. Toata ziulica e pus pe cuceriri. Este convins ca nimic nu trebuie sa-i scape. E sansa vietii lui, sa cucereasca femei.

 

18 Responses to “Asa-i in viata!”

  1. Mélanie Says:

    Elly, toate aceste „specimene”(umane!) exista, evident… in ceea ce ma priveste, am mai pomenit p-aci ca n-am avut nici-un fel de incident asemanator, nici in Franta, nici in USA, ca sa pot „elabora”…

    saptamana-trecuta, prietena mea de la Pitesti, „racoasa” ca tine, mi-a povestit despre o „intriganta”(60 ani!) instigatoare, care va iesi la pensie la sf acestei luni: a spus altor colege de servici/departament ca sotul prietenei mele e director-ING si ca sunt plini de bani!!! Culmea e alta: intriganta nu stia ca o alta colega tocmai fusese la ING cu o luna inainte pentru o problema de asigurare, la o colega de-a sotului prietenei mele, asa ca i-a tras-o scurt:”NU e adevarat ca V. e director, vorbesti aiurea, ca sa te afli-n treaba!!!” Te las sa-ti imaginezi mutra viitoarei pensionare, care s-a facut de râs…

    Explicatia e banala si simpla: frustrari, complexe, insatisfactii generale… Tipa en question are antecedente serioase, saraca, e de-a dreptul patetica.

  2. Mélanie Says:

    Pour changer de sujet, iata ceva dragut… vei intelege aluzia la „M”:

    M – Le roi des Ombres…

    „Je suis l’ombre de ton ombre,
    Tu es l’ombre de mon M…
    Je suis M, tu es M…

    Je suis l’ombre de ton ombre
    Tu es l’ombre de mon M…”

  3. forevergreen Says:

    Ferice de tine Melanie ca n-ai avut de-a face cu lumea pestrita a birourilor unde unii/unele toaca nervii colegilor. Eu as putea scrie romane fluviu despre tot felul de specimene. Am lucrat cu foarte multi oameni, am cunoscut multa lume, am incercat de fiecare data sa evit conflictele, sa fiu toleranta, uneori sa-i ignor pur si simplu.

    Dac-ai sti cate legende circulau si pe seama mea… 🙂

  4. forevergreen Says:

    Malheureusement: Embedding disabled by request…si eu care tocmai ma bucuram…ma duc sa vad, poate gasesc altul available.

  5. Mélanie Says:

    Dommage pour le clip…

    Te cred despre „legende”, unele only in Romania, hélas&unfortunately…

    un fost-coleg de fac si pretios prieten, decedat saracu’ la 30 ani de-o criza cardiaca, mi-a zis pe vremuri:”Mela, daca esti barfit(a) si vorbit(a) de rau, inseamna ca-ti merge bine, din toate pdv… daca ti-ar merge rau, te-ar compatimi sau ignora, total, ca si cum nici n-ai exista!!!” A propos de faptul ca i-am avut profi pe sotii Bantas(Andrei&Anda) care ma simpatizau ouvertement, cica eram their best & funniest student… 🙂
    Iar la literatura-fr medievala l-am avut prof pe Gabriel Tepelea, care era deja in varsta, daca mai e in viata, are peste 90 ani, cu sigurantza…(parca se bagase-n politica la un moment-dat…) Si el si Bantasii m-au numit Mélanie de la inceput…

  6. forevergreen Says:

    Melanie, din cate stiu eu mahalaua si intrigile n-au frontiere, le gasesti pretutindeni acolo unde sunt multi oameni la un loc…dar nu toata lumea are acces la ele 😀
    N-am sa uit cat de surprinsa am fost sa descopar cat de „barfitori” pot fi nordicii, barbatii mai ales. Suedezii, norvegienii si danezii. Dar erau simpatici si distractivi, asa ca intotdeauna ma-ntrebam: oare despre mine ce-or barfi, atunci cand fata de mine-mi barfeau colegii…deci nu zic nimic despre greci, ciprioti, italieni, nemti, austrieci si mai ales arabi… 😛
    De fapt putem vedea si-n filme…

  7. Mélanie Says:

    da, categoric… despre scandinavi nu ma pronunt, caci n-am petrecut destul timp printre ei ca sa ma conving, but again:
    oi negre se gasesc pe toate meridianele, indiferent de latitudine si longitudine… 😉

    à propos de arabi, la noi exista expresia „le téléphone arabe marche tjs…” si-apoi, filmele sunt inspirate din realitate, care de cele mai multe ori bate, depaseste fictziunea… 😀

  8. forevergreen Says:

    Mai devreme mi-am amintit cate tete-a-tete-uri am avut cu o multime de oameni in situatii diferite: pauza de cafea, la masa de pranz, la cina, pauza la tratative, in masina la drum lung, in avion, s.a.m.d. De obicei, partenerii de discutii erau barbati(in business-ul cu textile si tricotaje femeile erau in numar mai redus). La mesele in familie, sau cu mai multa lume erau mai rezervati. Altfel, dadeau drumul la tirada barfelor, iar cel mai amuzant lucru era atunci cand incercau sa ma puna la curent cu aventurile unor colegi foarte apropiati mie, cu care imparteam biroul, dar eram atat de ocupata incat habar n-aveam ca ei sunt cuplati. Sau nu ma interesa, de fapt. Multi imi spuneau ca parca as trai in afara lumii. Dar eu asa sunt 🙂

  9. Mélanie Says:

    @”Dar eu asa sunt :)”

    me, too, également… ca sa vezi cate avem in comun, Crabby dear… 🙂

    aci sunt 0°C, dar nu ninge ca la voi, nici macar ca pe blogu-ti… 😉

  10. forevergreen Says:

    Ninsoarea de pe blog e mic copil…afara e iarna grea. A nins tot timpul si a batut vantul.

    In viata am mers pe principiul daca-mi face cineva o confesiune: „imi intra pe-o ureche si-mi iese pe cealalta”. Adica nu duc vorba. Numai in cazuri exceptionale m-am abatut de la acest principiu; daca trebuia ceva rezolvat.

  11. Mélanie Says:

    Elly, am un principiu: nici sub tortura(Doamne-fereste!) n-as divulga ceva incredintat de-o persoana care si-a pus toata increderea in discretia mea…

    deci a venit iarna „dragutza” in România… sper ca nu vor muri oameni, copii si adulti, de frig, ca la noi sunt morti anual, printre „sans-abri”(homeless)… 😦

    ce termen se foloseste pentru „sans-abri” in româneste, te rog?…

  12. forevergreen Says:

    Nici in somn, as adauga eu…

    E iarna grea afara, iar utilajele de curatat strada sunt inexistente…desi se platesc bani grei!

    M-ai luat repede si uitasem termenul de „boschetari”, asa li se spune celor care au ramas pe drumuri, vai de sufletul lor…li se mai spune si homeleshi, bineinteles.
    Oficial: oameni fara adapost.

  13. Mélanie Says:

    merci, Elly, stiam de „boschetari”, dar credeam ca-i un termen pejorativ… „homeleshi”?! OMG, suna barbar rau…
    prefer traducerea-fr:”sans-abri”, cea mai realista.

    am vorbit la tel in România, m-am uitat pe ziare-ro si-am vazut…
    😦

  14. forevergreen Says:

    Buna dimineata, Melanie!
    Termenul este pejorativ, intr-adevar, dar oare conditia acestor oameni nu este o insulta adusa umanitatii secolului douazeci si unu?

  15. Mélanie Says:

    Elly, bonjour!

    ceea ce mi se pare dincolo de revoltator si de revoltant e ca-n asa-zisele noastre tari occidentale super-bogate, exista din ce in ce mai multi amarati care n-au nici macar un acoperis, nici o masa calda/zi… 😦 Acum 6 ani, Houston-ul, al 4-lea oras-US, avea peste 10 000 homeless, desi Texasul e cel mai bogat stat-US…

    stii ca suntem „écolo” à la vie, à la mort… Mon cher et tendre, merge cu bicicleta la birou; aseara mi-a spus ca vazuse 3 persoane sub un pod, pe unde trece pista ciclabila, care isi facusera un culcus(?!) din cartoane si ziare, precizez ca erau deja 0°C… 😦

  16. forevergreen Says:

    Melanie, bonjour!
    Eu pot sa spun urmatorul lucru: inainte de ’89 la noi erau foarte putini oameni pe strazi, comparativ cu ce se-ntampla acum.
    Erau cunoscuti cei care cerseau pe strazi.
    Cu acest fenomen m-am familiarizat in Copenhaga, in Munchen, in Goteborg in anii ’80-’90. Pe urma a aparut si s-a dezvoltat si la noi. Si nu bat campii, doar stii ca eu sunt un observator obiectiv.

    Societatea se foloseste de oameni atata timp cat acestia sunt utili, cand nu mai sunt, se schimba datele problemei.

  17. Mélanie Says:

    A propos de ultima ta fraza… e MULT mai complicat decat ne inchipuim noi, Elly… si-apoi, la ce „bun” sa revenim in trecut, inainte de ’89?!… a fost, s-a terminat, nu se poate modifica, schimba nimic, the main question is: ce facem AZI, ACUM?…

  18. forevergreen Says:

    Ca sa faci o analiza corecta ar fi normal sa intelegi prezentul si trecutul, dar cum nebuloasele sunt prea mari, asistam neputinciosi…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s