Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

Acum 20 de ani am trait un cosmar decembrie 21, 2009

In dimineata zilei de 21 decembrie ’89, in drum spre birou am traversat cheiul Dambovitei venind de la metrou si am vazut niste masini mari cu soldati. Cineva mi-a spus ca urma sa aiba loc un miting in Piata Palatului si era posibil ca soldatii sa fie mobilizati pentru a asigura ordinea in zona. Mi s-a parut ciudat, dar am mers mai departe. Am ajuns la birou, undeva in strada Doamnei la etajul 5.

Aveam un radio in birou. A inceput discursul celebru. La un moment dat s-au auzit huiduieli si „Jos Ceausescu”. Transmisia s-a intrerupt brusc dupa un bruiaj. Colega din fata mea s-a intors spre mine, cred ca avea sarcina sa ne vada reactiile, caci am aflat mai tarziu de ce era-n stare.

Imi amintesc momentele de panica din acea dupa-amiaza. Se zvonea ca se trage in oameni in piata, metroul nu mai functiona din motive de siguranta, nimeni nu stia nimic cert, noi eram izolati in mijlocul orasului si asteptam sa se sfarseasca programul, sa mergem acasa. Se auzeau zgomote ca niste impuscaturi, bubuieli; am iesit pe terasa cladirii si ne uitam in strada. Oameni care alergau debusolati, nu stiam ce se-ntampla, dar era clar ca trebuia sa iesim in strada si sa mergem acasa.

Eram un grup de colegi care locuiam in acelasi cartier. Am hotarat sa plecam impreuna. Ne-am adunat in holul cladirii si am iesit din Doamnei in Bratianu. Unul dintre colegi ne propunea sa mergem de-a lungul Dambovitei si apoi sa gasim un drum lateral. Cred ca daca urmam indicatiile lui ajungeam ca si altii in vreo duba sau si mai rau…
Am ajuns aproape de magazinul Unirea si atunci s-au auzit niste focuri de arma. Am luat-o la dreapta printrun gang si am iesit pe langa Hanul lui Manuc vis-a-vis de statia de metrou Unirea. Am vazut oameni intrand si iesind de la metrou si mi-am zis ca merita sa-ncercam. Intr-adevar, se daduse drumul la metrou si asta a fost salvarea noastra. Pe urma am aflat ca grupuri de oameni care marsaluiau din centrul orasului catre periferie au fost retinute si au sfarsit prost.

Dupa ce-am ajuns cu totii acasa am sunat o fosta colega al carei baiat locuia in blocul Dunarea. Si ea mi-a confirmat ca strada era plina de oameni si se tragea. In seara aceea s-a tras in oameni acolo la Universitate, la doi pasi de locul de unde tocmai plecasem acasa. A doua zi ne-am dus la birou printre gloante, nu se stia cine, de ce, de unde trage.
Era un fel de joc de-a soarta, de-a norocul, un joc pe viata si pe moarte. De la serviciu nu puteai lipsi caci erai considerat diversionist, deci singura solutie era sa accepti sa-ti joci cartea printre gloante.

Au fost niste zile foarte grele, foarte obscure, eram terorizati de oameni in costume negre care cereau sa intre in casa pentru a folosi telefonul. Ne-am trezit cu yala blocata, nu mai puteam iesi din casa. Si toate astea s-au intamplat atunci.

A fost un Craciun mai mult trist. Imi amintesc cum am impodobit numai o creanga de brad…
Later Edit:
Am descoperit din Evz.ro cum a fost momentul revolutiei pentru D-l Doctor care de ceva timp nu mai scrie pe blogul sau, pe care-l citeam intotdeauna cu mare placere.

 

Ce inseamna ultimii douazeci de ani pentru mine? decembrie 12, 2009

Aseara am primit pe clanta usii de la intrarea in casa un flyer cu “Sarbatori fericite” de la Auchan.
Dimineata-devreme, cand am intrat in bucatarie m-a intampinat mirosul de la prajiturile facute ieri, aproape toata ziua: cornulete cu rahat, mere in aluat si placinta cu mere, toate de post. Miros amestecat de vanilie si scortisoara, portocale si mere, multe mere romanesti, aromate si parfumate.
Am vazut flyerul cu pasarea albastra si caciulita lui Mos Craciun si mi-am dat seama ca acesta este unul dintre simbolurile ultimilor douazeci de ani.
Inainte de ‘89 cand stateam in apartamentul de serviciu din Ytterby, prin deschizatura care exista in usa de la intrare, primeam zi si noapte flyere si pliante de la supermarketurile si magazinele de proximitate sau mai departate.
Acum IKEA imi lasa catalogul in punga de plastic pe clanta, zilnic vin pliante de la Billa, Cora, Carrefour, Praktiker, Bricostore, Ethos si multi altii. De fapt este ceea ce ne-am dorit nu-i asa? Sa avem super, hipermarketuri, magazine de lux, sa avem toate brandurile celebre aproape. Este mult ravnita economie de piata la care visam cu totii inainte de ‘89, pe care acum o avem si care ne copleseste si manipuleaza in fiecare zi. Care ajuta la alienarea romanului, care-l determina sa nu mai stie ce vrea, care-l mobilizeaza sa mearga la Auchan sa-si ia paine, de exemplu, pentru simplul fapt ca: e aproape, exista microbuze directe gratis, painea e proaspata, chiar calda, miroase bine, s.a.m.d.

 

Revolutia din ’89 printre amintiri decembrie 21, 2008

Filed under: Bucharest — forevergreen @ 8:32 pm
Tags: ,

Sunt in dilema: sa scriu despre cum ne-a prins revolutia pe strada sau la birou, cum vedeam de pe terasa cladirii ce se intampla la Universitate, cum am mers pe strazile din centru cu gloantele suierandu-ne pe la urechi, cum a fost seara de 21 Decembrie si ziua de 22 Decembrie cu tot ce-a urmat. Sa-mi amintesc de colegii cu grade dispusi sa infunde pe toata lumea ca sa se salveze pe ei? Sa scriu despre scenariile marsave facute de cei obisnuiti sa toarne, sa inventeze, sa spuna istorii scornite de ei? Oare ar avea rost sa-mi amintesc de colegii care aveau sotii sau tatii colonei, generali, deci erau bazati cum s-ar spune acum? La ce mi-ar servi daca mi-as aminti scena cand s-a oprit discursul celebru la radio in 21 Decembrie, iar colega din fata mea ne-a privit pe toti pe rand, ne-a imortalizat reactia fiecaruia, pentru a sti ce sa raporteze daca va fi cazul, caci asa obisnuia ea sa raporteze de fiecare data.
Toate aceste amintiri imi lasa un gust foarte amar si prefer sa ma gandesc la meniul pentru Craciun, e mai interesant. Decoratiunile cu beculete le-am pus prin casa, urmeaza sa impodobim bradutul.

 

Patriotarzii cu clopotei

Filed under: atitudine,blogging,credinta — forevergreen @ 4:58 pm
Tags: ,

Intotdeauna in preajma comemorarii Revolutiei din ’89 apar patriotarzii cu clopotei. Ei au facut Revolutia, au fost in primele randuri, s-au sacrificat, ei si numai ei. Ce patrioti desavarsiti, victime ale abuzului, ale sistemului, ale tuturor relelor. Sunt satula sa-i intalnesc, sa-i ascult si sa iau aminte. Fiecare am suferit la Revolutie in felul nostru si asta nu inseamna ca trebuie sa ne inchinam lor, patriotarzilor cu clopotei.