Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

Romanii si nevoia de provizii octombrie 31, 2009

Filed under: Bucharest,piata de fructe si legume — forevergreen @ 8:52 am
Tags: , ,

Am trecut in urma cu cateva zile pe langa mai multe piete de legume. Erau munti de varza, stive de saci cu cartofi si ceapa, felii de dovleac portocaliu. La noi oamenii inca isi mai fac provizii pentru iarna. E o traditie care se perpetueaza de la an la an. Trebuie sa admit ca prin alte tari n-am vazut niciodata oameni carand in spate saci cu cartofi, sau ceapa, sau varza. Dar noi suntem traditionalisti, ne e teama de „foamete”, sau consideram ca avand la beci, in camara, sau in boxa un sac de cartofi ne asteapta o iarna mai usoara; sau facem o economie substantiala la cosul zilnic de alimente. Cred ca este numai o iluzie care se hraneste din spiritul nostru de a face economie din orice; n-as vrea sa folosesc termenul de saracie, desi cred ca de fapt acesta sta la baza acestui comportament urban. Iar atunci cand mergi in timpul zilei cu tramvaiul iar acesta este plin de oameni in varsta care trag cu nadejde de niste plase grele sau carucioare doldora si trebuie sa-i ajuti sa urce in tramvai, te gandesti ca nevoia omului de a-si face provizii nu va disparea poate decat o data cu aceasta generatie de oameni, caci acesta este specificul consumerismului romanesc urban: provizia de iarna.

 

Sunday in „my way” octombrie 18, 2009

Dimineata am dat o raita pe la ATM mai intai, ce bine-i ca s-au inventat cardurile si mai ales ce bine e cand are sold disponibil! Pe urma pe la farmacie, printrun nou magazin aparut in locul farmaciei, care s-a mutat alaturi in locul pizzeriei…se schimba magazinele-ntre ele ceva de speriat. Apar, dispar, daca nu treci cateva saptamani prin zona gasesti ceva schimbat. Eterna tranzitie. Pe urma mi-am luat revista de la chiosc, am trecut pe la biserica unde-am aprins lumanari si pe drum am lasat pungile la o femeie care vindea gutui si struguri. Am comandat cate un kilogram din fiecare, ea m-a rugat sa ma intorc repede din cauza patrulelor de proximitate. Cand m-am intors cat am putut de repede am dublat cantitatea, femeia a fost foarte incantata, mi-a povestit despre reteta ei de dulceata, o farfurie de fructe la 1 kg de zahar, prea mult dulce dupa parerea mea, ca trebuie sa traim sanatos.

In fine, am vazut rosii la un nene pe care-l stiu de ani de zile. Am dus greutatile acasa, m-am intors si am luat rosii romanesti, ultimele doua kilograme si l-am rugat sa-mi dea si ardeii grasi rosii pe care-i avea intro ladita. Omul bineinteles ca m-a servit si mi-a dat si doua rosii bonus, pentru mancare a zis, ca erau mai suparate. Azi am impartit bani de paine catorva persoane de la biserica. Nu eram pregatita cu altceva.

In casa este frig. N-am dat drumul la aerul conditionat pe caldura din motive de economie, ecologie, etc. Am auzit ca se va da caldura la 1 Noiembrie de-abia. Pana atunci ma imbrac bine, in straturi. Mi-am pus si un fular la gat…

Diseara mergem la avanpremiera la teatru. Ma gandesc cum sa ma imbrac. Nu stiu daca la ei s-a dat drumul la caldura. Cred ca am sa abordez stilul „bine imbracat” cu posibilitatea de eliminare a surplusului(ex. vesta, jacheta, sacou, etc.).

 

De ce sa ma supar… septembrie 18, 2009

Filed under: atitudine,life,women — forevergreen @ 3:11 pm
Tags: , , , ,

Astazi am trecut prin piata si am luat rosii, struguri ceasla, ardei grasi rosii, ceapa si dovlecei. Cautam brocoli, kiwi, ciuperci si file de peste pentru o dieta. Dar gresisem piata, asa ca am delegat prin telefon.
Treceam prin fata unei biserici care s-a construit acolo de putin timp. Din sens invers venea o femeie cu parul alb, cu o plasa in mana. Am intrebat-o daca merge la piata. Mi-a raspuns afirmativ. Atunci am rugat-o sa tina o punga pe care o pastrasem in mana intamplator, i-am pus in ea cate ceva din pungile mele cu diverse si ea-mi tot multumea. I-am spus ca eu asa obisnuiesc sa fac cu niste femei pe care le stiu din cartier, dar ea nu parea sa fie jignita de gestul meu. Mi-am amintit peste vreo cateva ore dupa ce-am ajuns acasa de aceasta intamplare si-i povesteam fetei mele. Mi-am dat seama ca m-a bucurat foarte mult ceea ce am facut.
Si de ani de zile fac acest lucru cand vin de la piata.

 

Am fost la intalnire in natura si la plimbare prin piata iulie 4, 2009

Filed under: flori,life,personale,women — forevergreen @ 4:46 pm
Tags: , , , , , , ,

Ce poate fi mai interesant in piata de fructe si legume la vremea asta? Adevarate desfasurari de forta cu rosii, ardei grasi, castraveti, piersici de Medgidia, nectarine, pepeni verzi, visine de Vrancea, dovlecei si busuioc.
Flori de vara portocalii, mov si de floarea soarelui. Arome si culori.
Si am primit smochine verzi din gradina noastra. V-am mai povesatit cred, ca smochinii cresc foarte bine in clima de Bucuresti. Cel putin la noi in gradini cresc.
Si acum se aud pescarusii pe-afara si a inceput ploaia. Am avut noroc de o plimbare exotica prin clima torida de pe la noi.

PS: am auzit la radio ca de astazi metroul circula direct, fara schimbare la N.Grigorescu.

 

Femeia cu mileuri din macrame iunie 13, 2009

Filed under: atitudine,personale,women — forevergreen @ 9:00 am
Tags: , , , , ,

Poti sa o intalnesti in fata oricarei piete din Bucuresti. Este foarte curat imbracata, are parul alb, este ridata de grijile vietii. Tine in mana doua mileuri crosetate din macrame. Mileurile sunt apretate si calcate. Nu trebuie sa te intrebi ce vei face cu ele, dar e bine sa te opresti si s-o intrebi:  cat costa mileurile?

Trei lei bucata, vine raspunsul prompt si e bine sa le iei pe amandoua (m-am gandit eu automat). I-am dat o hartie de zece lei si am rugat-o sa mi le aseze intro plasa langa revista, sa nu se sifoneze. Isi facea socoteala cu glas tare ca are sa-mi dea inapoi patru lei. Am anuntat-o ca nu-mi datoreaza nimic si atunci s-a luminat la fata pentru a doua oara. Nu am lasat-o sa-mi termine povestea cu pensia mica, pe care o primeste peste nu stiu cat timp. A vrut sa ma convinga ca am facut o fapta buna, iar eu i-am spus ca mai am mileuri de la ea, din alt timp, din alta piata si ca imi aminteste de mama mea. Bineinteles ca mi s-a inmuiat glasul a plans si atunci ne-am despartit.

Pe drum am mai facut si alte „fapte bune” cu dovlecei si castraveti, verdeturi, visine astfel incat de-abia imi mai simteam mainile. E inutil sa spun ca este atata lume necajita pe strazi sambata dimineata, dar catora dintre noi le pasa?