Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

Marea si namolul iulie 3, 2009

Filed under: life,personale,Romania,women — forevergreen @ 9:45 pm
Tags: , , ,

Azi mi-am amintit de primul drum pe care l-am facut la mare cand eram copil. Cred ca am mers cu personalul, caci aveam impresia ca nu mai ajungem niciodata. Undeva la Techirghiol sau la Eforie Sud am fost atunci pentru ca parintii preferau baile de namol. Cred ca atat de oribil mi s-a parut malul acela negru care miroase urat incat de atunci niciodata n-am acceptat gandul de a-mi da cu asa ceva pe piele. Cat despre oamenii mascati in cel mai grotesc mod, manjiti cu mal din cap pana-n talpi, etalandu-si goliciunea negricioasa la soare in cele mai bizare pozitii, ce sa mai zic…Ii poti vedea si acum din tren cand mergi catre mare.
Se vindea mal negru si pe plaja din Olimp sau Neptun, Mamaia sau Venus. Si cand ii vedeam pe romani cum isi innegresc reciproc umerii si tendoanele, genunchii si fruntile, burtile si coatele aveam senzatia ca ma aflu undeva intro Africa deghizata.
Acum eu nu contest beneficiile tratamentului cu malul cel negru pe care-l vand tiganii pe plaja, dar sa stai cu mizeria aia care crapa pe piele, la soare, mi se pare destul de grotesc.

 

Royal Cove Hotel in Kavarna mai 27, 2009

Filed under: advertising,Kavarna — forevergreen @ 7:57 pm
Tags: , ,

Acesta este site-ul hotelului: http://royalcove-bg.com/en/.
Este un amestec de ultramodern si sauvage.
PICT0654kavarna
In fotografie este gradina unui restaurant aflat aproape de plaja si la mica distanta de hotel.

 

Parfum de mare cu aroma de mosc iunie 22, 2008

Filed under: personale — forevergreen @ 6:03 am
Tags: ,

Orice se poate face atunci cand luna plina se oglindeste-n mare.
Poti sa arzi un betisor de mosc, sau sa asculti muzica buna, sau sa-ti scrii jurnalul pe laptop, sa citesti sau sa vorbesti vrute si nevrute. Timpul sa treaca. Marea, noaptea; vuietul marii se aude din camera. Daca ploua, zgomotul ploii se aude in camera. Marea e superba, vara in iunie. De la balcon se vede marea imensa pe fundal. Linia orizontului se ghiceste numai, acolo unde cerul se imbina cu marea. Sunt lumini de la vasele pescaresti sau de croaziera. Luminile se misca in reluare. Poti sa stai si sa le privesti la infinit.

 

Acum chiar fac bagaje iunie 14, 2008

Filed under: personale — forevergreen @ 8:28 pm
Tags: ,

Maine plecam la mare, cateva zile. La Marea Neagra, dar intr-un loc in care n-am mai fost pana acum.
Am pregatit azi cateva lucruri si mai ales lista. Pana definitivez bagajul imi tot vin idei, ce fuste-tricouri-papuci-pantaloni se asorteaza, pe ce nuante ma-mbrac. Dimineata ziceam ca e simplu, dar acum totul pare complicat. Am rascolit tot dulapul, acum trebuie sa ma hotarasc repede. Am lucrat toata dupa-amiaza, am luat la verificat hartii. Si-acum trebuie sa termin. Mai calc ceva? Nu mai calc nimic, se calca lucrurile in geanta unele pe altele. Din principiu niciodata nu am plecat la mine cu fier de calcat si am calatorit mult, destul cat sa pot spune ca am experienta la facut bagaje. Acum ma duc sa termin. Ce camasi si tricouri pentru el? Le-am pregatit, dar niciodata nu-i cer acordul, sau poate-l intreb…

 

Mi-e dor de petrecerile noastre de la malul marii iunie 12, 2008

Filed under: Uncategorized — forevergreen @ 7:28 pm
Tags: ,

Cand valurile se loveau de mal, cand stelele luceau pe cer, cand trupurile dogoreau caldura inmagazinata peste zi, cand respiram aerul salciu al marii, cand gandul ne ducea departe, cand eram la inceputul aventurii care se cheama viata.
La Costinesti, la Eforie Nord, la Mamaia sau la Neptun, oriunde am dansat la malul marii am simtit la fel.
Am iubit marea cu tot ce are frumos de oferit.
Puteam sa stam ore intregi pe nisip, privind marea cum se zbuciuma si se agita. Zgomotul valurilor iti patrunde-n simturi, te urmareste in somn dupa ce pleci de-acolo.
Vantul care adie dinspre mare iti ravaseste parul, iti invalmaseste gandurile, te mangaie cu adierea lui, te face sa te lasi in voia soartei, sa te abandonezi clipei, sa nu-ti mai pese de a doua zi, sa nu mai conteze nimeni altcineva. Sunt momente unice, cele traite la malul marii, cand bucatele mici de scoici ti se lipesc de piele si-ti lasa urme.

 

A fost o vreme cand mergeam la mare de doua ori pe an mai 15, 2008

Filed under: Uncategorized — forevergreen @ 6:06 am
Tags: , ,

Prima data mergeam la celebrele „Tratative de la Neptun” prin iunie-iulie, iar a doua oara, prin august mergeam in vacanta.

Tratativele de la Neptun se desfasurau de fapt in Olimp, dar asa le ziceam noi, asa ne placea, asa era traditia.

Se purtau la Hotel Amfiteatru sau la Belvedere. Ocupam multe camere, eu ma ocupam de toate aranjamentele, iar o camera de protocol, era locul unde ne intalneam cu totii. Venea lume multa, de la multe fabrici de tricotaje din tara si partenerii nostri din Norvegia si Suedia. Urmau cateva zile, de vacanta pe apucate pentru unii, iar pentru mine, de activitate non-stop, de dimineata, uneori cu pauza de pranz, pana seara tarziu, uneori cu o plimbare pe faleza, seara. Stateam cu maldare de pulovere in brate, caci contractam sezonul toamna-iarna viitor, iar cand ma uitam pe geam, vedeam oamenii zbenguindu-se in apa. Nu cred ca era frustrant, ma obisnuisem cu atatea altele, eram constienta de faptul ca de asta am venit acolo.

De multe ori nu apucam nici o zi de plaja, dar ma obisnuisem sa ma multumesc cu putin. Nu ma deranja foarte tare, era un fel de auto-educatie. In 1990, a fost foarte interesant, se putea vizita resedinta de la Neptun, iar restaurantul din incinta primea turisti, asa ca am petrecut acolo, cateva seri frumoase, de ziua Frantei si in ultima seara, la masa de adio. Bucataria era perfecta, serviciul destul de bun, fazanii umblau in voie, era un fel de poveste pe care o traiesti numai o data in viata.

S-au intamplat multe lucruri frumoase, la Tratativele de la Neptun, au fost si intamplari ciudate, dar nu am sa le povestesc pe toate astazi, am sa reiau povestea alta data, pentru detalii.

Satisfactia pe care o aveam la sfarsitul tratativelor consta in teancul de ordere pe care le primeam acolo. Urmau mostre de contract, seturi de marimi si culori, alte tratative de omologare, productia propriu-zisa si livrarea. Erau niste etape, care trebuiau urmarite in permanenta si asta insemna activitate de export. Nu era chiar asa de rau, dar totul acum este poveste.