Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

Eu am aflat tarziu ce-nseamna intriga adevarata august 11, 2009

Filed under: atitudine,life,men,women — forevergreen @ 8:11 pm
Tags: , , , ,

Am lucrat multi ani intro firma mare cu lume multa, unde barfele si mahalaua colcaiau pe coridoare, prin toalete si prin birouri. De felul meu, observam si-mi vedeam de treaba, sau nu observam mai nimic. Nu ma interesa cine cu cine, de ce pleaca impreuna sau pe rand, de ce-si lasa ochelarii pe birou si se-ntoarce la sfarsitul programului, de ce sta in fiecare zi dupa program. La un moment dat anumite cucoane erau consternate ca nu pot afla nimic de la mine, de parca eram de pe alta planeta. Pana-ntro zi cand in birou a venit dactilografa Milica. Ea, desi nou venita le stia pe toate si cred ca-si propusese sa ma aduca-n randul lumii. Era plasata strategic in stanga mea. Cum intra cineva in birou se oprea din lucru si casca gura. Nu-i scapa nimic. Cum iesea persoana din birou incepea sa toace. Eu, nimic. Azi asa, maine tot asa, pana-ntro zi cand a tabarat pe mine impreuna cu alta colega care lucra cu mine si au inceput sa ma puna la punct cu informationalul: da’ tu nu-i vezi cand pleaca-mpreuna, da’ tu nu-i vezi cum se sorb din priviri?

Eu am de lucru mult si nu ma uit la ei le-am raspuns. Atunci au devenit violente aproape caci era de neconceput ca asa ceva evident sa treaca neobservat. Au inceput chiar sa ma atentioneze prin diverse metode cand cei doi erau in birou cu noi si se priveau gales, sau isi zambeau cu subanteles. In final, ca sa scap de ele a trebuit sa le fac jocul, sa ma declar interesata de mersul idilei, de toate amanuntele picante caci altfel nu mai puteam sa-mi continuu activitatea in biroul respectiv. Salvarea mea a venit dupa ce am fost plecata intro delegatie cu el, care mi-a facut tot felul de confesiuni colegiale, deoarece ea decisese sa ramana in alta tara in timp ce era plecata acolo.

Astfel cand m-am intors la birou mi-am dat seama ca cele doua intrigante nu mai aveau subiect de studiu. Tot farmecul din birou disparuse.

 

La restaurantul prietenelor mai 26, 2008

Filed under: Uncategorized — forevergreen @ 5:24 pm
Tags: , ,

Cu cativa ani in urma, trei prietene s-au hotarat sa deschida impreuna un restaurant. Desi ele au incercat sa tina totul secret, la inceput, zvonurile au circulat repede, pentru ca traim intr-o lume mica atunci cand e vorba de gossip, adica de barfa.
Dupa ce au facut inaugurarea oficiala, in cautare de clienti permanenti, au inceput sa invite prieteni, colegi. S-au dus fetele de vreo doua ori de Ziua femeii, pe urma au preluat initiativa de a organiza acolo fortat intalnirea noastra anuala, cu colegii de facultate. La inceput am ezitat; mesaje, e-mail-uri, presiuni.
Pana la urma am hotarat sa ma duc la intalnire. Am fost la Unirea la salonul de coafura, unde costa scump, dar degeaba, am ajuns la restaurantul cu pricina cu taxi-ul, tocmai in momentul in care se servea sampania in curte. Pupat lumea in curte in vazul calatorilor din tramvaie si masini, sub umbrelele dedicate momentului festiv. Mese si banci de lemn in curte, arata bine. Toata lumea fericita, cei cu pozitii inalte, venit-vazut-pupat-plecat, ca doar ei stau cu noi numai cand nu sunt in top, altfel sau nu vin deloc, sau stau putin.
Am intrat in cladirea veche care adapostea restaurantul, inauntru era racoare si bine, mesele erau aranjate cat sa incapem toti. Am platit suma stabilita si ne-am asezat la mese, ca de obicei, dupa simpatii, dupa preferinte, dupa interese, etc.
Am nimerit relativ bine, cu exceptia unei fete care a stat in fata noastra si ne-a capiat cu subiectul ei forte, turismul de grup, ea fiind ghidul, ceea ce nu ma interesa catusi de putin.
Ne-am ridicat la bufetul suedez pentru antreuri: cel mai sarac bufet de salate pe care l-am vazut vreodata, cu morcov taiat in serpentine subtiri, din abundenta. La inceput am crezut ca e smoked salmon, da’ de unde. In fine, cu cate-o maslina, cu cateva fire de salata, rosie, cascaval ne-am asezat la masa. Atunci toata lumea a inceput sa comande bauturi, acestea urmand a se plati separat de suma pe care tocmai o platisem. Mi-am comandat o apa plata la 1/2, care a venit repede. Ceilalti se asociau la vin, bere, etc., treaba lor. Nici n-am inceput bine sa beau din apa, cand in dreapta mea, vine un baiat, se apleaca la urechea mea si intreaba:
– Platiti acum, sau mai tarziu?
Prima data n-am inteles ce zice, l-am pus sa repete, dar el o tinea cu plata. Atunci il intreb:
– Cine te-a pus sa ma intrebi acest lucru, acum, patroana?
La care baiatul, mi-a raspuns cu sinceritate, citand-o pe patroana:
– Bea, plateste.
Am ramas consternata, eram la inceputul festinului, platisem fara sa mananc nimic, nu ajunsesem sa musc din morcov si trebuia sa platesc amarata aia de apa plata, ca nu cumva sa fug pe usa fara sa platesc. Mi-am propus sa-i dau banii pe apa si sa plec de-acolo la plimbare, dar bineinteles ca amicii mei, dreapta-stanga m-au rugat sa ma calmez, ca nu e cazul sa ma supar, ca baietii nu stiu sa vorbeasca cu clientii, bla, bla,…Si toata lumea a patit la fel.
Aveam sa le impart niste invitatii la un eveniment, motiv principal pentru care am rabdat impolitetea, ca sa nu-i zic prostia si am ramas. Asa de prost am mancat atunci, ca am si uitat ce. Si se intampla acum doi ani. Desertul mi-l amintesc. A fost inghetata, am iesit afara, in curte, am mancat inghetata, am barfit, ne-am amintit de iubirile din facultate, am asteptat sa se insereze si pe urma am plecat.
Mi-a lasat un gust amar povestea asta, ca doar eram intre colegi si prieteni, dar meschinaria se plateste, dupa cateva luni au inchiriat restaurantul, n-au rezistat.