Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

„Amintirile unei fete cuminti”(III) octombrie 5, 2010

Filed under: atitudine,Bucharest,life,men,women — forevergreen @ 11:15 am
Tags: , , , , , ,

Inainte de razboi lucra la niste evrei foarte de treaba, asa cum erau toti la acea vreme. De aceea niciodata nu a inteles de ce i-au urgisit nemtii pe evrei si le-au distrus magazinele, i-au inchis in lagare, i-au obligat sa fuga si sa se ascunda din calea lor.

Patronul la care lucra avea un magazin care se numea „Croseta”, acolo se gaseau tot felul de lucruri fine si frumos mirositoare. Patroana mirosea intotdeauna a patchoulli si mirosul acela dulce-aromat i-a ramas in minte pentru tot restul vietii. Drumul din Bucurestii Noi pana pe Lipscani il strabatea de obicei cu tramvaiul; mergea de la un capat la altul al tramvaiului si de acolo pe jos. Uneori, in timpul bombardamentelor mergea pe jos tot drumul, chiar daca era iarna si purta ciorapi albi trei sferturi si refuza sa poarte sosoni, din cochetarie. Cand ajungea la magazin, pe Lipscani si dadea de caldura sobei ar fi vrut sa se culce, mai mult decat sa alerge de colo-colo. Dar erau vremuri grele, tatal ei era pe front, iar acasa o astepta mama cu ceilalti trei frati mai mici; ea avea 14 ani…ajunsese stalpul familiei, desi ar fi preferat sa invete la scoala mai departe.

Drumul cu tramvaiul a ajutat-o sa cunoasca lumea, caci la acea vreme oamenii socializau in tramvai.

Asa l-a cunoscut pe cel care-i va deveni sot peste cativa ani, dar tot acolo l-a intalnit si pe cel care i-a frant inima pentru totdeauna.

Pe amandoi i-a iubit in felul ei: pe primul cu daruire totala, desi el a inselat-o de multe ori, iar viata lor impreuna a fost un fel de cosmar frumos. Pe celalalt l-a iubit platonic toata viata, dar nici un moment nu si l-a scos din minte. Caci n-a putut…

Parintii ei n-au fost de acord cu maritisul ei cu primul barbat, cu care de altfel a facut imediat si un copil, urmat de altii doi la intervale foarte scurte de timp.

La celalalt barbat, care statea pe aceeasi strada cu ea, parintii barbatului n-au vrut-o de nora pentru ca provenea dintr-o familie saraca si n-avea zestre. Moment care a determinat-o sa se arunce in bratele primului barbat si sa porneasca in viata de la 18 ani.

(Va urma)

 

„Amintirile unei fete cuminti”(II) mai 25, 2010

Filed under: atitudine,life,women — forevergreen @ 2:48 pm
Tags: , , , , ,

Prima zi de scoala de moda veche

Uniforma pepita alb cu negru, sortulet alb cu volanase pe umeri, bentita alba, pantofi noi, ghiozdan modest, penar din tabla, toate erau pregatite pe marginea patului pentru fetita care mergea la scoala in prima zi. Erau vremuri grele pe-atunci, erau trei copii la parinti si ea era cea mai mica. Mama a dus-o de mana pana la scoala, unde o invatatoare bruneta si autoritara a luat-o in primire si a asezat-o langa un baiat, Stanciu Florin.
Cand invatatoarea le-a spus sa mearga in clasa, iar fetita si-a dat seama ca mama a ramas undeva afara, a inceput sa planga incetisor, in mare taina. S-au asezat in banci de lemn, au scos pe banca Abecedarul, o carte colorata cu multe poze si litere, frumos mirositoare si au inceput sa se cunoasca intre ei. Fetita cu breton se tot uita la usa, doar, doar o veni mama si-o intra pe usa aia mare si neagra. Dar nu se intampla. In pauze baiatul ala, cam prostut de felul lui, o tot tinea de mana, de nu mai stia fetita noastra cum sa scape de el.
La sfarsitul orelor, invatatoarea a intrebat-o: de ce ai plans, cand ai intrat in clasa?
Fetita s-a gandit un pic si i-a raspuns: ca nu vroiam sa fiu tinuta de mana de baiatul ala. Asa, marea taina a ramas stiuta numai de ea.

 

„Amintirile unei fete cuminti” mai 17, 2010

Filed under: life,women — forevergreen @ 7:01 pm
Tags: , , , ,

Femeile trebuie sa asculte de barbatii lor. Copiii se fac pe intuneric, cu ochii inchisi. Femeia nu trebuie niciodata sa iasa din cuvantul barbatului, ea trebuie sa-l astepte cu mancarea calda la nesfarsit, chiar daca acesta este dus la carciuma, sau pe front…

Asa-i spunea bunica fetei cuminti, caci ea fusese educata la o scoala de fete.

Bunica era mica de statura, o mana de om, ascultatoare si vesnic in miscare. Nascuse sase copii dintre care numai patru supravietuisera. De ceilalti doi, un baiat si-o fata isi amintea rar, cu multa tristete in glas. Pomenea de ei numai atunci cand povestea cum au murit de mici…trista poveste. De fapt, bunica era mai tot timpul trista si crispata. Grijile-i sapasera riduri adanci pe figura. Radea numai atunci cand povestea ce-au mai zis nepotii. Alte bucurii nu prea avea.

Cand erau copiii mici, bunica  si i-a crescut mai mult singura. Barbatul ei era plecat pe front…se lupta ba cu rusii, ba cu nemtii…nici el nu mai stia in care ordine. Cand venea in permisie isi vedea copiii si nevasta, apoi pleca inapoi pe front. Era fierar de felul lui. Liber profesionist…

Povestea cu mare placere cum ii infruntase pe nemti, dar si pe rusi. Facuse chiar inchisoare pentru faptul ca fredonase cantecul „Roata morii se-nvarteste tza, tza, tza…

(Va urma)