Macii sunt frumosi, dar se trec foarte repede!
Ar mai fi de amintit crinii albi si cei portocalii care au inflorit in saptamana care se incheie acum…
Cand mergi pe strada miroase a trandafiri, a tei, a caprifoi, a crini…
Flori la inceput de Iunie 2014 iunie 7, 2014
Panseuri matinale ianuarie 22, 2014
De dimineata am fost la coafor si acolo pe tv se dadea in reluare interviul luat cu cinism si curiozitate „profesionala” de catre Andreea Esca acelui chirurg supravietuitor accidentului din munti…
Sunt fortata sa repet faptul ca in majoritatea cazurilor banii si puterea dezumanizeaza oamenii si-i transforma in unelte fara suflet; cu aceasta ocazie mi-am amintit multitudinea de situatii neprevazute care pot aparea atunci cand esti intr-o masinarie metalica ridicata de la sol, care zboara printre nori, prin ceata, peste rauri, mari si oceane, infrunta furtuni si vreme rea, turbulentze atmosferice si asa mai departe. Numai cine a zburat deasupra muntilor stie cum este si cate se pot intampla. Eu am simtit ca m-am nascut a doua oara dupa astfel de peripetii pe care le-am depasit cu bine!
Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei pieriti in accident si sa-i ajute pe supravietuitori sa se faca bine.
Despre eutanasiere in general septembrie 6, 2013
Fotografiile de mai sus le-am facut intamplator prin cartier in drumurile mele. Acum le-am cautat si le-am adunat aici, Unii caini sunt bolnavi, altii sunt sanatosi. Nu le cunosc povestea…
#Eutanasiere = ucidere prin injectie letala.
Mi-am amintit mai devreme ca in anul 2000 familia noastra a incercat sa salveze un pui de catel, dar din pacate nu a reusit…desi eforturile au fost de toata lauda.
Puiul de catel fusese gasit pe strada in noaptea de Inviere si adus in casa. Atunci cand l-am vazut clatinandu-se m-am gandit ca ceva nu-i in ordine cu el. A fost pus la caldura, ne-am straduit sa-l hranim, copiii l-au dus la veterinar pentru control si deparazitare. Am observat ca se speria usor si facea niste crize, se crispa tot. Era bolnavior…
Dupa o zi-doua,Eu am fost aceea care a trebuit sa-i dea doctorului veterinar acceptul pentru eutanasierea lui Cipilica.
Cu o noapte inainte catelul facuse crize de epilepsie repetate si a doua zi m-am invoit de la birou si am plecat cu fiica mea la Ilioara la veterinar, la cel care-l stia pe catel si-l deparazitase anterior.
Catelul statea la noi doar de cateva zile…am plecat cu el in bratele fiicei mele, intr-o paturica si ne-am intors acasa cu catelul intr-o punga de plastic…a fost o mare tristete in familie.
Ceea ce as vrea sa adaug este faptul ca in ultimii ani Bucurestiul s-a umplut de caini comunitari deoarece autoritatile nu au reusit sa faca ordine in sistemul de gestionare a acestei situatii.
Noi am incercam sa adoptam, sa crestem si sa ingrijim caini pentru a suplini indiferenta si indolenta celor platiti sa faca acest lucru.
In afara de a-i otravi, sau de a-i culege de pe strazi si a le da drumul inapoi cu bulina galbena sau albastra pe ureche, altceva nu au reusit sa faca in mod concret.
Mi se pare aberant ca un copil poate fi sfasiat de caini flamanzi/salbaticiti in Bucurestiul anului 2013! Este intolerabil!
Dar nici eutanasierea in masa a unor suflete nevinovate nu mi se pare a fi o solutie potrivita!
Incercam sa socializam, dar de fapt de-abia ne mai suportam!
Vi se pare normal? Evident ca nu-i!
Status din 1 Septembrie:
„Uneori cand ma uit in jurul meu, realizez ca noi am fost educati prea „militareste”, am luat viata prea in serios, am fost invatati sa fim politicosi, sa alegem bobul de neghina si raul de bine. Am fost elevi premianti, studenti buni, constiinciosi, disciplinati…din cand in cand imi dau seama ca de aceea ripostam cu moderatie la mitocaniile altora si nu este bine!
Reamintesc faptul ca-mi plac glumele bune, dar nu glumesc oricand si cu oricine!„
Status din 4 Septembrie:
#FB a devenit un fel de „Incercam sa socializam, dar de-abia ne mai suportam!”
Vi se pare normal? Evident ca nu-i!
Si avem zeci de motive sa ne contrazicem, sa ne detestam, sa ne jignim, sa ne dam in spectacol, sa ne divizam, sa ne incolonam in grupuri organizate cu lideri de opinie in frunte.
Unii de dreapta-altii de stanga, unii cu actualii-altii cu fostii, unii PRO Rosia Montana-altii Contra, unii cu eutanasierea maidanezilor-altii impotriva.
Stau si ma-ntreb ce avem de castigat din toata aceasta harababura controlata?
Eventual sa ne facem conturi diferite pe cauze!
Despre literatura contemporana romaneasca, scriitori, critici literari, etc. iunie 24, 2013
Eu cred ca lumea scriitorilor contemporani se imparte in doua categorii importante: cei despre care se vorbeste mult, care sunt promovati insistent (chiar viral uneori), ale caror opere sunt traduse, tiparite, impresariate, distribuite corespunzator si eventual vandute bine, o categorie. Restul constituie cealalta categorie in care fiecare se promoveaza cu mijloace personale, sau de grup. Poate gresesc…nu am facut nicio mentiune despre valoarea operelor incluse in prima categorie, dar citind postarile unor critici literari, ale unor scriitori, am ajuns la aceste concluzii.
Mentalitate de grup: cand cineva este in topul preferintelor, toti cei interesati ii adreseaza laude si osanale…
Tocmai am citit adineauri ceva demonstrativ.
Un articol care merita citit aici: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/confesiunile-criticilor-de-stelian-turlea-
Femeile se feresc sa vorbeasca despre anticonceptionale iunie 13, 2013
In special cele care au consumat ani de zile pastile pentru a nu ramane insarcinate…dar nu si-au pus niciodata problema cat de periculoase pot fi.
Scandal in Canada: 23 de decese cauzate de anticonceptionale
Scrisoare catre fiul meu martie 27, 2013
Aseara iti parea rau ca n-ai reusit sa iesi cu fetita ta la joaca in zapada, desi i-ai promis…
M-am trezit devreme de dimineata si n-am mai putut adormi din nou.
La varsta ta de trei ani si trei luni, cat va implini ea in curand, eu am inceput sa plec in delegatii de doua-trei saptamani, de cateva ori pe an si sa te las acasa cu tatal tau si cu ceilalti.
Mi-a fost foarte greu s-o fac de fiecare data, dar n-aveam incotro pentru ca facea parte din meseria mea, sau job ca suna mai modern.
Atunci cand am plecat pentru prima data in strainatate, profesional a fost o mare reusita, dar personal o adevarata drama. Am reusit sa trec peste pentru ca am fost intotdeauna puternica, ceea ce nu inseamna insa ca n-am suferit, sau ca n-a lasat urme…
Pe urma am hotarat sa vii la aeroport sa ne despartim acolo…drama despartirii s-a amplificat exponential pentru ca plangeai dupa mine de mi se rupea sufletul…plecam ametita in sala de „departure”…dar n-am cazut niciodata atunci pe scari (din fericire).
Iti spuneam ca plec la Baia Mare pentru ca asa erau vremurile pe-atunci. Nu era bine sa se stie ca plec in strainatate, de parca ar fi fost o rusine…dar tu mergeai la gradinita, apoi la scoala, nici ceilalti din familie nu vedeau cu ochi buni plecarile mele – deci eram secretosi, ceea ce pe unii ii enerva, ii punea pe ganduri, vecinii deveneau cei mai curiosi, etc. De fapt incercam sa te protejam de rautatea oamenilor din jurul tau.
Intr-o zi o educatoare m-a intrebat ce mai e pe la Baia Mare si m-am blocat, dar mi-am revenit repede si am improvizat ceva.
Cu alta ocazie erai langa mine in aeroport si dadeam bagajele pentru plecare; stiai sa citesti si m-ai intrebat: cum pleci la Baia Mare, daca acolo sus scrie Atena?
Nu mai stiu ce ti-am raspuns exact, dar am realizat ca nu mai putem s-o tinem tot cu Baia Mare…am schimbat strategia.
Pentru faptul ca plangeai dupa mine atunci cand plecam in delegatii ma obligai sa-ti ascund adevarul. Nu spun sa te mint, pentru ca minciuna nu mi-a placut niciodata. Ca sa te protejez pe tine, dar si pe mine iti ascundeam adevarul. Pe urma cand a aparut sora ta a fost si mai complicat…pana si bagajele trebuia sa mi le fac mascat; tot timpul ziceam ca-mi fac ordine in dulapuri si le definitivam noaptea cand voi dormeati…chiar daca trebuia sa plec foarte devreme sa prind avionul…ma furisam in mare taina de parca faceam ceva interzis.
In schimb, la intoarcere era veselie si bucurie mare. Aduceam cadouri, jucarii, dulciuri, imbracaminte cocheta si diferita, mai tarziu casete, discuri, casete video cu MTV-rap music, CD-uri cu ultimele aparitii, reviste de muzica, etc. Tot ce-mi dadeati pe lista va aduceam.
In urma cu cativa ani mi-ai spus sa renunt la amintirile din trecut. Nu ti-am dat replica atunci, dar vreau sa-ti spun ca sunt de acord ca trebuie pastrate amintirile frumoase si indepartate cele urate, insa eu nu pot renunta la amintiri deoarece aceea a fost viata mea, tineretea mea, asa cum a fost ea plina de tot felul de activitati carora nici nu-mi dau seama acum ce putere aveam sa le fac fata.
Ma simteam vinovata fata de voi ca plecam in delegatii si incercam sa compensez aceasta absenta temporara atunci cand eram acasa: munceam mult, peste puterile mele, dar nu m-am plans niciodata. Nu m-a stiut nimeni cat de mult munceam ca sa pot face fata tuturor activitatilor de acasa, de la serviciu, si asa mai departe.
Toata viata m-am trezit devreme si m-am culcat tarziu. Si nu mi-am facut un titlu de glorie din asta. Voi aveti acum un alt sistem de valori. Nu-l contest, nu-l judec, dar este posibil sa nu-l agreez in intregime.
Cam asta ar fi pentru moment!
Simteam nevoia sa ma explic!
Asa aratau gradinile in urma cu cateva zile…
Asa arata acum…
Despre socializare in lumea virtuala februarie 23, 2013
Aseara am facut putina „ordine” pe acest blog si am dat de unele comentarii rautacioase si ofensatoare pe care mi le plasa prin 2008 un internaut cu reale probleme de comportament. Astazi am vazut pe FaceBook ceva similar pe pagina unei prietene vechi.
Concluzia: socializarea in mediul virtual are partile ei bune si constructive, dar este foarte important sa nu socializezi cu oricine!
Literatura romana si Uniunea Scriitorilor au reale probleme in prezent
Mai intai a aparut acest articol din care aflam cum au devenit scriitori niste neaveniti in ale scrisului: http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-
Apoi a aparut un altul din care aflam ca Uniunea Scriitorilor trebuie sa elibereze urgent spatiul din Calea Victoriei:
Ce se va intampla in continuare urmeaza sa aflam!
Deja incepem sa ne intrebam daca o natiune mai are nevoie de cultura?
Status din zilele trecute ianuarie 26, 2013
Imi plac diminetile devreme…dintotdeauna mi-au placut!
„Cand am decis ca nu-mi place conformismul, am ales si sa nu urmez turma…chiar daca altora le place.”
„Viata ne transforma uneori din niste tineri frumosi in adulti plicticosi…
Tocmai vorbea la radio un fost coleg de facultate…”
„Sfat pentru femei: nu va indragostiti de barbatii care v-ar putea fi copii! Este periculos!” Detalii aici.
„Sfat pentru barbati: nu incercati singuri acasa!” Detalii aici.
„Atunci cand din dorinta de a intelege ceea ce se petrece in societate, ajungi la concluzia ca oamenii sunt cei care determina derapajele de la normalitate, te convingi ca nu sistemul sau legile sunt de vina, ci vinovatii principali sunt smecherii pusi pe capatuiala!”
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente