Discutii pe #FB:
Eu: Mi-am permis sa dau „share” unui pastel citit de dimineata, caci rar mi se intampla sa-ntalnesc aici poezie fara cuvinte „colorate”…
Prin cuvinte „colorate” a se intelege: cuvinte explicite, triviale, vulgare, termeni anatomici deveniti indispensabili pentru unii scriitori, poeti, etc.
Elena, poate nu frecventezi poetii care trebuie. Din ce poezie de dragoste am citit in ultimul timp, recomand calduros poezia lui Carlos Drummond de Andrade, marele poet brazilian. La Humanitas a aparut o antologie.
Cat despre folosirea cuvintelor vulgare… Rari sunt poetii care le-au stiut folosi asa cum trebuie. E. E. Cummings sau Charles Bukowski, de pilda. Iar, la noi, Nichita Stanescu, in „Argotice”, Geo Bogza, in „Poema invectiva”, sau chiar marele Mihai Eminescu. Cat despre pastelul de mai sus, cu tot respectul, lipsa cuvintelor vulgare pare a fi singura lui calitate.
Eu: Doru Castaian, am si eu dreptul la O provocare din cand in cand, nu-i asa? Este foarte posibil sa nu „frecventez” poetii care trebuie, dar eu m-am referit la ce-ntalnesc aici, acum, ieri, zilele acestea, etc. Uneori am senzatia aceea de „too much” si se stie ca ce-i mult, strica!
Pai, de aia intalniti aici vorbeam. Si, da, stiu ce spui cu „too much”. Am si eu frecvent sentimentul asta.
Eu: Mie nu-mi plac extremele in general si de foarte multe ori incerc sa inteleg fenomenul si ma-ntreb: oare o carte nu se poate vinde in ziua de azi daca n-are continutul „colorat lingvistic”? Iar marea intrebare la care n-am gasit deocamdata raspunsul ramane: unde se delimiteaza literatura erotica de cea porno, sau orgasmica? Tema de studiu in vacanta! 🙂
Nu-l cunosc pe domnul Căstăian, dar sunt perfect de acord cu el, atât în privința aprecierii valorice, cât și a numelor citate, la care mai adaug: Ion Creangă, Emil Brumaru, Alexandru Petria, Liviu Vișan, Romulus Vulpescu și destui alții. Dar ce ziceți de Villon, Miller, de Sade și iarăși mulți alții?
Eu: Domnule George Mihalcea, dupa cum bine stiti, in zilele noastre „prieteniile” se impart in doua categorii: dinainte si dupa #FB! Nici eu nu cunosteam atata lume inainte!
Și pentru că tot veni vorba, poate aveți timp să citiți ce am postat în această dimineață, tot fără cuvinte de care unii sunt oripilați și pe care eu le folosesc extrem de rar. Ce vreau să înțelegeți, și fac apel la asta pentru că refuz să cred că nu sunteți un om deschis, e că nu trebuie să vă alăturați celor care stabilesc reguli de bună purtare în cultură și artă, instituindu-se într-un soi de poliție a gândirii.
Eu: Nu fac parte din inchizitie, dar consider ca exista niste limite ale bunului simt in toate!
Este cazul sa mentionez aici ca vulgaritatea a devenit un flagel in Romania? Intotdeauna ma gandesc la copii in primul rand, caci noi, adultii am crescut in alte timpuri…poate prea restrictive, intr-adevar, ceea ce nu inseamna c-am ramas la stadiul de nedezvoltati!
Tocmai de-aia! Limitele sunt cele pe care le refuz, dacă ar fi fost acceptate, arta și, în general, lumea, n-ar fi evoluat. Oricum , valorile se cern de la sine și fără polițiști, că iar mi-amintesc de acel papă care a ordonat ca sexurile statuilor de la Vatican să fie acoperite. Să nu comparăm vulgaritatea cu demersul artistic, acesta din urmă reușește sau nu, iar dacă nu, moare în sine.
Eu: Sa va marturisesc un lucru: in general aprecierile sunt subiective, cel putin in ceea ce ma priveste. Am studiat Istoria Artelor deoarece intentionam sa dau examen acolo in clasa a douasprezecea. Exista picturi, sculpturi care nu mi-au placut nici atunci si nu-mi plac nici acum. De asemenea in literatura sunt opere care mi-au placut in adolescenta, le pot citi si acum cu placere, dar unii autori nu-mi plac. Normal ca n-am citit tot, dar am citit destul! Nu-mi plac habotnicii, nu-mi plac oamenii obtuzi, dar nici „desfranatii” in exprimare nu-mi plac, mai ales cand totul se face „on purpose”- adica totul este strategie de marketing!
In ziua de azi totul se reduce la imagine/brand, etc. Depinde ce imagine virala vinde produsul cel mai bine…si aici intervine popularitatea/rating-ul, etc.
Valoarea artistica a unui produs are putin de-a face cu gradul lui de… dezinhibare. Sexualitatea care rateaza valoarea devine pornografie. Limbajul explicit care rateaza valoarea devine vulgaritatea. Goliciunea care rateaza valoarea devine obscena. In ceea ce ma priveste, mai obscena este prostia decat nuditatea sau slobozenia limbajului. „Infernala comedia” a lui Emil Brumaru este o carte care, daca n-ar fi o capodopera, ar fi greu de suportat. Or, asa, valoarea poetica reala salveaza acolo dezinhibarea aproape diavolesca a limbajului. Domnule, George Mihalcea, multumesc pentru completarea listei, nu stiu cum i-am putut sari pe cei numiti. Desigur, putem continua: Nabokov, Pessoa, Joyce…
Si Cartarescu, sa nu-l uitam pe Cartarescu…
Eu: Destul de exhaustiva analiza facuta, domnule profesor Doru Căstăian! Cred ca ar trebui sa o salvez pe blog undeva, s-o mai recitesc!
A urmat o insiruire de poezii propuse de domnul profesor pe care in niciun caz nu le-as publica pe blogul meu…un fel de analiza lapidara pe text!
Eu: Acum cred ca ar fi cazul sa aducem in discutie „utilitatea finala”. Dar cred ca n-am mai termina niciodata conversatia. Eu sunt adepta „utilitatii finale”, deci trebuie sa-mi imaginez ca oamenii „gusta” acest gen de „arta literara”, nu-i asa? Ii inspira si le da aripi?
Am uitat sa amintesc de publicul „target”, ca sa amestecam si notiunile de marketing in ecuatie!
Da, poezia buna te imbogateste, te diversifica, te nuanteaza, te encripteaza, te exaspereaza, te bucura. Mai zic? Sau am scos de-o utilitate?
Eu: „More than enough”, cum zicea un bun amic norvegian despre bunastarea lor, nu si a noastra! Dar ramane in vigoare si proverbul cu „de gustibus…”
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente