Reteta: 2 oua, un pahar de zahar, 3/4 pahar de ulei, arome diverse, vanilie, scortisoara, coaja de portocala, un praf de copt stins intr-o cana cu lapte peste care se pun cateva picaturi de zeama de lamaie. Totul se amesteca gradat, apoi se adauga faina-2 cani si jumatate, in tot cazul trebuie sa rezulte un aluat care curge greu.
Reteta aluat: 2 oua, un pahar de zahar, 3/4 pahar de ulei, arome diverse, vanilie, scortisoara, coaja de portocala, un praf de copt stins intro cana cu lapte peste care se pun cateva picaturi de zeama de lamaie. Totul se amesteca gradat, apoi se adauga faina-2 cani si jumatate, in tot cazul trebuie sa rezulte un aluat care curge greu.
Se rastoarna in tava unsa cu ulei sau cu margarina, iar deasupra se pun fructele spalate, sau cu samburii scosi in cazul visinelor, prunelor, etc.
Aluat fraged: o jumatate pachet drojdie de bere amestecat cu o cana de lapte, cateva linguri de zahar, coaja de portocala rasa, o jumatate cana ulei, trei linguri de margarina si faina cat cuprinde pentru a se putea intinde foaia de placinta.
Operatiunea se desfasoara in cateva ore ca sa creasca aluatul suficient de mult.
Se pot face doua placinte, sau una mai mare; depinde cat de mare este tava.
Tava se unge cu ulei, sau margarina.
Se intinde o foaie, se pun merele rase amestecate cu zahar, scortisoara, rom, vanilie, se pun si visine sau fructe de padure, apoi deasupra o alta foaie. Se inteapa foaia de deasupra cu o furculita. Se baga la cuptor la foc moderat.
Reteta de mere in aluat:
Aluatul: iaurt, praf de copt stins cu lamaie, apa calduta, ulei sau margarina, faina cat cuprinde (aluatul se lasa cateva ore, eu l-am facut de ieri)
Jumatati sau sferturi de mere mici in care se pune putin zahar si scortisoara, se invelesc in aluatul taiat patrate sau dreptunghiuri. Se pun in tava unsa cu ulei si se coc la foc potrivit. Eu coc stereo, adica doua tavi in acelasi timp.
Poze la final:
Revelion 2009:
Reteta:
– 140 grame de unt sau margarina
– 200 gr zahar
– 1 ou
– 1 lamaie, coaja rasa plus zeama
– 1 pachet praf de copt
– faina cat cuprinde (daca se da coca prin masina de spritzat nu trebuie exagerat cu faina, aluatul trebuie sa se poata prelucra usor)
Se pot face si manual bile din coca, acestea se aplatizeaza in palme si se decoreaza cu fructe, bucati de rahat, bombonele colorate ca mai sus. In fotografie coca este trecuta printr-o masina de facut biscuiti spritzati, apoi se fac niste coronite si se orneaza.
Status: „Poti dobandi fericirea raspandind frumosul in jurul tau…”
„Fericirea nu se gaseste la raft in supermarket, nici in magazinul de fitze alaturat…”
„Fericirea nu se poate comanda online, inca nu exista magazine virtuale care vand fericire…”
„Fericirea nu se poate prescrie prin reteta compensata, sau gratuita…”
„Fericirea nu are vreo reteta anume, sau vreo formula chimica…”
„Fericirea mea nu poate fi aceeasi cu fericirea ta, sau a altora…”
De cateva zile m-am decis asupra a ceea ce-as vrea sa fac de-acum inainte. Nu eram sigura pana acum…
Nu-mi doresc sa calatoresc in jurul lumii, deoarece consider ca am vazut destule locuri, tari si orase in aceasta viata.
Este adevarat insa ca o vacanta scurta nu mi-ar strica din cand in cand…
Dar ceea ce-mi doresc sa fac este sa pictez, sa-mi vand lucrarile si cu banii adunati sa ajut alti oameni. Asta imi doresc. Si nu accept comentarii rautacioase, nici pilde, nici morala, nici ironii ieftine. Nu accept nimic din toate acestea. Am indurat destule comentarii caustice in ultimii patru ani si nu am reactionat in consecinta.
De-acum, vreau sa fiu fericita in felul meu…
In viata este ca la bucatarie: condimentele folosite la gatit fac intotdeauna diferenta!
Daca folositi coriandru, foi de dafin, maghiran, rozmarin sau busuioc, deja succesul este mai aproape. Nemaivorbind de ienibahar sau ghimbir…cardamon sau oregano…ma rog, merge si usturoiul, ca e antioxidant si hipotensiv…Am uitat de tarhon si de chimen, care adaugate in tocanitza de cartofi o vor face de-a dreptul speciala…
Iar ceea ce ne diferentiaza ca oameni este tocmai faptul ca avem „opinii estetice” diferite…altfel, totul ar fi foarte plictisitor.
Este foarte adevarat ca la bucatarie pierzi timp pretzios si mirosul de mancare gatita iti ramane impregnat in par si in imbracaminte…dar daca nu risti, nu gatesti! Nemaivorbind de faptul ca mirosurile „neplacute” se pot indeparta destul de simplu in ziua de azi.
Am scris cele de mai sus, ca o replica pentru femeile nefericite care traiesc singure si de regula isi plang de mila. Ceea ce nu le opreste insa de la afirmatii obraznice care trebuie taxate din cand in cand…adica atunci cand se umple sacul…
Si as dori pe aceasta cale sa le aduc la cunostinta urmatoarele sfaturi culese din viata:
O atitudine provocatoare de superioritate, de pretziozitate, de intelectuala cu orice pret pe mine nu ma va impresiona niciodata si nici nu cred ca-ti va aduce adepti sau admiratori de taina vreodata.
Mai bine ai incerca sa schimbi ceva din atitudinea ta, in cazul in care esti in cautarea fericirii…
Ceea ce ne caracterizeaza pe noi, femeile, este conectarea la bucatarie din frageda copilarie. Nu este obligatorie insa aceasta legatura benefica, sau impovaratoare in acelasi timp. Va propun astazi un test de sinceritate, daca pot sa ma exprim asa: in ce feluri de mancare excelati si mai ales care sunt acelea care nu va ies niciodata, adica de care va temeti…
Am sa incep eu: dupa cum v-am mai spus in nenumarate randuri, mama mea era o gospodina excelenta. Ea reusea sa faca cele mai sofisticate delicatesuri pe de o parte, iar pe de alta parte cele mai gustoase mancaruri. Avea un talent innascut de a gati bine. La petreceri pregatea niste bucate alese, gustoase si frumos decorate, desi invitatii ei nu erau cele mai elitiste persoane, de obicei erau neamuri de la tara, rude din Bucuresti si prieteni.
Au ramas celebre mesele pe care le aranja cu mare dichis, salatele de boeuf ornate cu ratzuste, pateuri cu ciuperci, carne, sau branza, „vol-au-vent”, saleuri, aspicuri, torturi Krantz, Kugelgof, soteuri de legume, rulouri cu crema, Krem-schnit, fursecuri cu amoniac, „langues de chat”(limbi de pisica), chec, cozonac, choux-a la creme, bauturi sofisticate facute in casa, inghetata „home made”. Si pe langa toate acestea facea clasicele sarmale, fripturi cu cartofi natur, bors de pui si asa mai departe. De regula, ei ii reuseau toate. In copilarie imi placea sa o ajut in bucatarie: pregateam ingredientele, amestecam in aluaturi si bineinteles lingeam ceea ce ramanea de la aluaturi si creme…
Dar aceasta nu inseamna ca m-am calificat in arta bucataritului din prima. Am avut si eu rateurile mele de care imi amintesc atunci cand este cazul. De exemplu cele mai sinistre amintiri de la inceputurile mele sunt niste cartofi umpluti cu carne(care au ramas cruzi), o rulada cu gem de visine(care n-a crescut deloc) si celebrele clatite care nu mi-au iesit de cateva ori, motiv pentru care, eu nu fac clatite.
In rest, ma pricep sa fac de toate si chiar imi reusesc. Maioneza, cozonac, chec, fursecuri, tarte, sarmale, pot sa fac orice, daca am timp si dispozitie, mai ales.
Mazagran
1 kg de ceai negru
1/2 kg de cafea fiarta la ibric
Se amesteca si se adauga dupa gust inghetata si frisca.
Punci creol
Coaja rasa de la 2 lamai se pune intr-un pahar cu visinata, se tine o zi.
A doua zi se strecoara si se amesteca cu 2l vin alb + 400gr zahar pudra. Se serveste cu apa minerala sau cu sifon.
Limonada Atena
1 kg apa
6 linguri zahar
1 lamaie (zeama+coaja)
Se lasa la macerat 24 de ore, dupa care se baga in frigider.
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente