Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

La Restauratul italienesc din Atena martie 30, 2008

Filed under: Grecia,restaurant — forevergreen @ 12:52 am
Tags: , , , , , , ,

Familia Diamantopoulos m-a invitat intr-o seara la un restaurant italienesc unde se mananca melci, bine pregatiti, asezonati cu usturoi si alte ingrediente. Se cunostea faptul ca nu ma dau in vant dupa delicatesuri de-astea, dar cum puteam sa-i refuz, era invitatia lor, nu puteam sa strig: urasc melcii, asa ca m-am conformat. Ajunsi la restaurant, ne-am asezat la masa rezervata dinainte, ca era full la acea ora, fiind cel mai bun restaurant pentru melci gatiti. Toata lumea in jur, spargea carapacea cu un clestisor special, dupa care sorbea cu satisfactie continutul si aranja cochiliile golite de continut in mormane impresionante. Pe fiecare masa din jur, trona o farfurie plina cu cochilii. Aveam impresia ca sunt la mare, pe faleza in cautarea de cochilii de melci. Eu mi-am comandat niste paste banale, iar prietenii mei doua portii de melci. Le luceau ochisorii de pofta cand melcii calzi si bine gatiti le-au fost adusi la masa. A inceput ritualul cu clestisorul de spart carapacea, cu suptul voluptos al continutului melcilor, eu imi mancam pastele cu o sila enorma, caci in jurul meu toata lumea sorbea melci. Ma autosugestionam ca mi-e bine, ca nu trebuie sa mi se aplece sub nici o forma, ca a doua zi trebuie sa fiu in forma, nu sa zac sleita de vreo indigestie pasagera. Aveam atata putere de convingere, incat imi reusea de fiecare data, sa pozez in om normal, in loc sa-mi exprim sila si indispozitia. Asa ca am supravietuit, dar de atunci n-am mai intrat in viata mea intr-un restaurant in care se mananca melci.

 

La Hanul lui Manuc martie 26, 2008

In decembrie 2001 am fost ultima data la Hanul lui Manuc; acum cand trec pe-acolo si vad ca e inchis, ma gandesc: ce bine ca am fost atunci. E interesant faptul ca in interior, curtea a ramas nemodificata, pridvor cu scari, ca la orice han. E impresionant sa patrunzi in locuri care povestesc istoria prin simplul fapt ca exista. Nu poti sa nu fi emotionat cand intri in astfel de locuri si te gandesti ca sute de ani pe acolo au intrat oameni, generatii intregi de oameni. Restaurantul era decorat inauntru clasic, traditional, taranesc, nimic special, nu am retinut mare lucru. A fost o cina festiva de sfarsit de an, care a inceput frumos si din fericire s-a sfarsit tot asa.
Eu sper din toata inima ca acest han minunat sa poata fi din nou vizitat. Caci daca nici in vara asta nu va putea fi vizitat, pacat de turistii care-l au pe harta si pleaca dezamagiti, cum s-a intamplat anul trecut.
hanul-lui-manuc
 

La Capsa

Aveam un director caruia ii placea sa merga la Capsa cu partenerii de afaceri, deci cele mai multe mese de protocol se organizau acolo. Cred ca era cel mai dichisit restaurant in acei ani. Consome-ul de la Capsa era renumit, se servea cu un ou crud pus deasupra exact inainte de a se aduce la masa. Iar chateaubriant se servea flambat, se aducea pe o masuta speciala si se transa acolo sub ochii clientului.  Desertul se aducea pe un carucior special care cred ca era de argint sau alama, foarte stralucitor. Chelnerii erau intotdeauna impecabil imbracati si de o politete iesita din comun. Am trecut recent pe langa Capsa, arata destul de bine pe afara, foarte lustruita si impunatoare. E bine cand lucrurile vechi se pastreaza cu grija, ceea ce inseamna ca cei care se ocupa o fac cum trebuie.