#MottoOfToday:
„It’s much better to share Beauty&Love instead of Hate! It’s better for you and for the others!
Trust me!”
Haterii din oficiu, ori de profesie sunt exclusi din ecuatie!
Pentru toti ceilalti: „Enjoy Life!”
„Live Your Life as long as you are alive!”
Imagine de la nunta noastra.
Fotografii recente ale cladirii unde a avut loc nunta.
Atunci cand bunele intentii se izbesc de zidurile indiferentei celor pe care a-i dori sa-i atentionezi ca viata este trecatoare, este bine sa te opresti din demersurile iluzorii si sa devii egoist: daca voi nu ma vreti, eu nici atat!
Oamenii care-si imagineaza ca ma intereseaza secretele lor bine ascunse de cateva decenii, comit o mare eroare! Nu ma intereseaza can-can-urile si secretele de alcov! Am alte prioritati in viata!
Acest gen de literatura a existat dintotdeauna si am evitat-o de-a lungul anilor, chiar daca unii au considerat-o de succes!
Gustul pentru literatura buna, de calitate, se poate capata in timp, ori te poti naste cu acel al nu-stiu-catelea-simt care o detecteaza din start!
Am refuzat ideea de a citi de dragul de a citi orice, asa cum face multa lume! Si nu m-am abatut niciodata de la convingerile mele.
Nici in ziua de astazi nu pot sa inghit o literatura care abunda in vulgaritati si expresii licentzioase, de dragul de a fi pe placul cititorilor.
Nu cred ca acesta este un criteriu de masurat valoarea unei carti scrise.
Daca reducem literatura la „best seller”, adica la cel mai citit autor/cea mai citita carte, etc., nu trebuie sa uitam faptul ca marketingul este o latura sine-qua-non a lumii contemporane. In ceea ce ma priveste, nu accept intotdeauna sa citesc ceea ce lumea considera un best seller! Ah, daca-mi place este altceva, dar daca realizez ca cineva scrie numai pentru a-si „hrani” cititorii cu ceea ce vor sa citeasca, atunci refuz provocarea! De multe ori in spatele unui best seller stau tehnici de promovare facute de specialisti; vanzarile sunt exceptionale daca produsul este bine promovat! Valoarea conteaza mai putin…
#PanseuMatinal: oamenii care isi imagineaza ca numai cei din jurul lor imbatranesc, au in realitate o mare problema de perceptie! In egoismul lor se cred vesnic tineri, dar gresesc!
Biografie completa aici.
Cum a aparut Editura Humanitas:
După 1989, Gabriel Liiceanu face parte dintre fondatorii Grupului pentru Dialog Social şi ai revistei 22. Cu sprijinul lui Andrei Pleşu, devenit ministru al Culturii, preia Ed. Politică, pe care o transformă în Ed. Humanitas. Prin intermediul ei pune în circulaţie rapid, dând dovadă de un înalt profesionalism, toate cărţile de idei pe care regimul comunist le interzisese. Un scurt text al său, Apel către lichele, publicat încă din 30 decembrie 1989, dă tonul a ceea ce va scrie în această perioadă. Gabriel Liiceanu devine filosoful eliberării de ideologia comunistă reziduală, de care sunt încă intoxicaţi milioane de români. Şi un promotor al ideii că este necesar un proces al comunismului. Drept urmare, stârneşte ura foştilor activişti ai PCR şi lucrători ai Securităţii. Numele lui figurează pe lista neagră publicată în toamna lui 1990 în România Mare, cu titlul Zece oameni care trebuie împuşcaţi pentru a avea linişte în ţară (alături de Doina Cornea, Alexandru Paleologu, Andrei Pleşu, Ana Blandiana ş.a.). Totodată, se lansează ideea că este un Robespierre, un adept al răzbunării etc. într-o discuţie televizată cu Iosif Sava, el exclamă exasperat: „…să ştiţi că m-a atins foarte tare faptul că aţi folosit cuvântul „intransigenţă”. în ce vă spun eu nu e vorba de intransigenţă. […] Dacă în momentul de faţă România arată aşa cum arată – şi nu arată deloc grozav – este pentru că, mai presus de orice, nu a existat o elementară limpezire morală. Nu se poate ca patruzeci şi cinci de ani să fi trăit într-o teroare permanentă şi apoi să trecem cu zâmbetul pe buze mai departe ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.”
(Citatele din această schiţă de biografie provin dintr-un interviu acordat
Gabrielei Adameşteanu şi publicat în rev. 22 din 28 ian. 1993.)
Un eroism al comunicării
Despre Gabriel Liiceanu aici:
„Un alt pilon al anticomunismului românesc de vodevil, Gabriel Liiceanu, a declarat, în stilul sforăitor şi ridicol cu care ne-a obişnuit, că Traian Băsescu nu mai e „preşedintele lui”, printre altele şi pentru că acesta şi-a anunţat o anumită afinitate faţă de poezia lui Păunescu. E foarte adevărat că filozoful naţional nu a fost la fel de vocal ca alţii la moartea poetului naţional, însă în ultimii 20 de ani el a fost unul dintre cei mai duri critici ai acestuia, impunînd în rîndul publicului o viziune dihotomică extremă, pe de o parte Păunescu, Vadim şi ceilalţi, ca trepăduşi ai regimului, pe de altă parte rezistenţii prin cultură, ca eroi ai regimului. E o imagine profund ipocrită, în primul rînd pentru că ea îi elimină în mod cinic din ecuaţie pe adevăraţii opozanţi ai regimului, în al doilea rînd pentru că mitizează dimensiunea politică a activităţii rezistenţilor prin cultură, pentru a o opune apoi unei activităţi, desigur detestabile, a propagandiştior virulenţi ai regimului.”
Despre Humanitas.
Despre piata de carti la nivelul anului 2008, anul declansarii crizei economice, aici.
Am observat acest fenomen de ceva timp: oricat de violente verbal ar fi poemele/poeziile postate pe FB de catre unii poeti care folosesc stilul „explicit”, exista o hoarda de muieri extaziate care biciuite de condeiul poetului se simt in al noualea cer.
Daca faci greseala sa comentezi in contradictoriu cu ele, sau sa emiti ceva care le depaseste capacitatea de a intelege, ele reactioneaza aberant si impertinent!
Mai bine-i ignori pe toti!
Update 12 Ianuarie: de dimineata l-am auzit la radio pe domnul Neagu Djuvara vorbind despre „patzachine”…aproape ca uitasem acest termen; ma gandeam apoi ce potrivit ar fi sa inlocuiesc termenul de „tzoapa filosoafa”, specific unor femei care se baga singure in seama peste tot, cu cel de „patzachina filosoafa”! Suna bine, nu-i asa?
In urma cu ceva ani am folosit termenul de „fufe fandosite” si am ranit multe orgolii. De-atunci au trecut vreo sapte ani si mi-am propus ani de zile sa ignor, sa uit, sa sterg cu buretele si asa mai departe…dar sunt momente cand tzoapele isi dau in petec de-atata filosofeala si-atunci merita taxate!
In urma cu cinci ani de zile am scris un articol pe primul meu blog intitulat „M-am saturat de fufe fandosite!”
La acea vreme, articolul a starnit multe patimi si a declansat valuri de comentarii si proteste din partea unor bloggeri cu state vechi, a unor jurnalisti in devenire si a fufelor care s-au simtit imediat vizate.
In ultimii ani am evitat confruntarile de acest gen si am avut o atitudine mult mai rezervata, dar saptamana aceasta se pare ca s-a umplut din nou paharul!
Status de astazi:
„Despre femeile care se baga singure in seama si foarte adesea in vorba neinvitate, am o parere foarte rezervata si in general le ocolesc. In viata reala nu le-am agreat niciodata si le-am ignorat total.
In viata virtuala am intalnit foarte multe exemplare, drept urmare mi s-a conturat si mai mult decizia de a le evita.
Ar trebui sa scriu mai des despre ele, desi nu stiu daca ar interesa pe cineva acest subiect. Dar cel mai mult ma agaseaza cele care se vor intelectuale, superioare, gata oricand sa-ti tina prelegeri despre cat de destepte sunt ele…”
Si asta n-ar fi nimic fata de cele care citeaza pasaje intregi din insemnarile aflate pe blogurile personale, sau din cursurile pe care le fac de la distanta…
Status din 18 Septembrie:
„#PanseuriDeNoapte: in viata reala unele femei sunt disperate sa se arunce in bratele, eventual in patul barbatilor…astazi am citit atatea avansuri facute barbatilor incat ma-ntreb oare aici unde se-arunca ele? In…”
Aseara un prieten FB postase ceva de genul: mi-as fi dorit sa intalnesc acea persoana cu care sa „grow old”…adica alaturi de care sa ajung la batranete. Apoi a adaugat ca acesta este doar”un vis”. Eu i-am raspuns ca nu este in mod obligatoriu un vis…eu nu am avut niciodata acest vis-deziderat inainte de a implini 23 de ani, dar mi s-a intamplat!
Daca ma uit in jurul meu majoritatea oamenilor traiesc singuri, sunt divortati, au relatii intamplatoare; exista din ce in ce mai putine cupluri casatorite. Este deja o moda, asa sunt vremurile.
Sunt foarte multe mame singure, sunt foarte multi tati care-si cresc singuri copiii, asa sunt vremurile!
Toti oamenii imbatranesc, dar ceea ce-i deosebeste este felul in care o fac. Unii oameni imbatranesc frumos, iar altii se transforma intr-un fel de indivizi egoisti si greu de suportat de catre cei din jurul lor. Este optiunea fiecaruia sa aleaga felul in care imbatraneste…
Astazi m-am intalnit cu fostii mei colegi de birou si am retrait multe momente din cei peste douazeci de ani cat am lucrat impreuna.
Ca in fiecare an este un prilej de a reflecta asupra a ceea ce a fost si a ceea ce este in prezent.
Album cu fotografii de la intalnirea de astazi, din sala de consiliu.
Aici eram in alt birou…cu cateva zile in urma…
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente