Am intrat in noul an cu o entorsa la genunchiul stang, diagnosticata la urgenta ortopedie intr-un spital din Bucuresti in 19 decembrie 2019, dupa doua zile din momentul in care piciorul refuza sa ma mai asculte! Am recunoscut ca piciorul ma tot atentiona de un an de zile, ca am mai trecut in urma cu vreo zece ani printr-un episod similar, dar de-o intensitate mai scazuta. Doctorul de la urgenta mi-a recomandat repaus, purtarea unei orteze si un tratament pentru zece zile. Dar recuperarea deplina nu vine niciodata asa cum ne-am dori-o noi, prin urmare incerc in continuare sa ma recuperez. Nu mi-a placut niciodata sa ma lamentez, sa ma victimizez, dar sunt momente cand realizez ca-i foarte important sa-mi acord o atentie sporita, sa-nvat sa spun „nu pot” acum, caci altfel, nimeni nu ma crede ca nu mai pot fi la fel de performanta ca pana luna trecuta, pana acum cinci ani, pana acum zece ani s.a.m.d., cand faceam eforturi sa raspund tuturor provocarilor.
Trandafiri in octombrie – la Bucuresti octombrie 22, 2019
Fotografiati in curtea Bisericii Sfantul Spiridon Vechi.
Panseuri de-ale mele octombrie 12, 2019
#PanseuMatinal:
In viata nu este bine sa ai nici complexe de inferioritate, dar nici „fumuri” de V.I.P. La urma urmei, suntem toti niste fiinte umane care evoluam diferit in functie de mostenirea genetica, de educatie si aplicatia pentru cultura; adica in ce masura absorbim din ceea ce invatam si traim. Latura materiala conteaza numai pentru a ne face viata confortabila si suportabila, dar nu merita sa ne sacrificam sentimentele si trairile de dragul unei imbelsugari fara masura care ne transforma in sclavii ei.
„More than enough” ar fi masura, dupa cum spunea un bun prieten norvegian.
Cum participam la cresterea nepotilor octombrie 8, 2019
Ce scriam in 8 octombrie 2015:
#Parenting
Astazi am avut o revelatie in timp ce ma straduiam sa inchid toate capsele existente pe costumasul bebelinei Aylin: in ultimii cinci ani am facut la fara frecventa a doua facultate de ingrijit copiii mici cu Sara, acum sunt la masterat si in curand intentionez sa-mi dau doctoratul!
Update 8 octombrie 2019:
Din septembrie 2016 in viata noastra au venit si gemenii familiei care ne-au bucurat foarte mult si pentru ingrijirea carora am facut eforturi nenumarate de a le fi alaturi, de a-i sustine si ajuta pe parintii lor de cate ori am putut s-o facem.
Am luat-o de la zero cu biberonul, cu tinutul in brate, cu povestile inventate ori citite, cu adormitul pe „Somnoroase pasarele” si alte cantecele pentru copii.
Acum pot spune ca mi-am luat si doctoratul in cresterea celor mici si-i cazul sa ma retrag in glorie, sa-mi port mai mult de grija pentru a mai putea sa ma bucur de nepoatele si nepotii nostri!
Parenting de Romania august 25, 2019
Ieri seara am intalnit o mama plictisita, un tata care incerca sa medieze intre mama lipsita de rabdare si copilul lor care intarzia sa faca manevra potrivita cu bicicleta fara pedale pentru a-si urma parintii in casa! Singura forma de protest a copilului in jur de trei ani era refuzul de a-ntoarce bicicleta in directia corecta; atunci m-am oprit in dreptul lui si l-am incurajat sa faca manevra potrivita, apoi l-am felicitat! 
Precizez ca parintii copilului se indepartasera deja, iar copilul ramasese singur pe o strada pe unde trec masini…
Pe tatal baiatului il stiu din vedere de cand era copil, pe mama cea suparata n-o cunosc si nici nu-mi doresc!
Admir parintii care au rabdare cu ai lor copii, chiar si atunci cand acestia sunt nazdravani si au personalitate! Solutii alternative se gasesc intotdeauna!
#PovestiDinBucuresti
#ParentingDeRomania
Comentarii recente