Dimineata la radio, Ion Cristoiu – analist politic spunea despre Eminescu urmatoarele: parca n-ar fi fost roman, era atat de serios in tot ce facea. Aceste lucruri erau spuse in contextul balbelor din viata politica de la noi si faptului ca oamenii care ar trebui sa ia deciziile in aceasta tara de multe ori afiseaza un comportament nedemn pentru o persoana publica aflata la guvernare, in Parlamentul tarii, in tribuna partidelor, sau filmata pur si simplu de catre o televiziune.

Crainicul emisiunii a adaugat ca poate de fapt Eminescu era un roman adevarat iar cei de acum nu mai stiu sa fie, vezi epigonii…

Pornind de la aceste lucruri mi-am dat seama ca de fapt ceea ce face diferenta la romani si nu numai este gradul de implicare.

Poti sa te implici cu picatura, sa te faci ca faci, sa mimezi efortul muncii, sa te implici 8 ore pe zi cu pauzelungisidesecheiamarilorsuccese, sa te implici cat te tine salariul, sa nu te implici deloc, sau sa te implici din toata inima lasand la o parte meschinariile de genul: asta nu e treaba mea, nu sunt platita sa…etc.

Acum depinde de fiecare cat vrea si poate sa se implice. Poate de aceea multi romani cand pleaca sa munceasca in strainatate se metamorfozeaza in oameni implicati cum trec granita, iar cand se-ntorc acasa revin la metehnele vechi: taiatul frunzei la caini, frecarea mentei si mai ales „sa moara si capra vecinului”.

NA: ieri am aflat ca nu mai exista anumite facilitati fiscale pentru microintreprinderi, respectiv impozitul de 3% pe cifra de afaceri. Am incercat sa aflu ce se intampla cu impozitul forfetar, caci in ultimele cateva zile n-am mai urmarit presa in fiecare zi si de-abia ieri au terminat de analizat si votat bugetul pe 2010. Rezultatul: o multime de declaratii care se bat cap in cap facute in ultimele saptamani. Intrebarea este: omul de afaceri roman ce face in conditiile acestea? Sta asa in bataia vantului si asteapta sa se hotarasca daca-i alba sau neagra? Ce planuri, ce prognoze isi mai poate face cineva cand totul se schimba de la o zi la alta?