Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

Moda si efectele secundare ale acesteia august 24, 2018

Mi se intampla de multe ori sa intru in anumite magazine cu pretentii si sa constat ca produsele etalate sunt de nepurtat din mai multe motive: compozitia sintetica a produsului, croiala neinspirata si alte detalii epuizante pentru un consumator care-si doreste confort si armonie.

Unele dintre motivele principale sunt desigur, tendintele modei si tiparele „gresit” concepute: marimile sunt subdimensionate, prea stramte, prea scurte, mansuri imposibile, pantalonii prea mult rascroiti in talie etc. In loc sa se corecteze modelele si fisele de dimensiuni, se recurge la artificii/accesorii absurde si penibile. De cate ori n-ati vazut oameni carora li se vede posteriorul din pantaloni atunci cand se apleaca in anumite pozitii? Si nu-s ei de vina, ci producatorii de confectii ori tricotaje!

Din fericire, mai exista anumite „brand-uri” traditionale care se respecta si propun spre vanzare produse vandabile si purtabile in compozitii naturale si la preturi rezonabile, caci altfel chiar nu stiu ce ne-am face! 

 

Despre prima sefa din activitatea mea noiembrie 12, 2017

Prima sefa de departament din viata mea a fost o femeie foarte inteligenta, abila, dura si experta in tranzactii alambicate! Cunostea franceza si germana, nu se lasa intimidata niciodata, ii placea sa conduca oamenii, sa-i domine, sa-i foloseasca, sa-i umileasca, sa-i ameninte, sa-i santajeze si sa plece in locul lor in strainatate!  

In rest, existau cateva motive pentru care am admirat-o mereu: stia cum sa „centralizeze” situatiile care ni se cereau de citeva ori pe zi, mereu cu alt cap de tabel, mereu de catre altii, desi tema de baza era aceeasi despre comenzi/livrari/realizari pe tari/fabrici/produse s.a.m.d.
Pe atunci nu existau in birouri computere individuale, totul se scria cu creionul pe hartie.
Aceasta doamna avea o vorba: o situatie centralizata trebuie facuta astfel incat sa poata fi verificata pe verticala, pe orizontala si mai ales pe diagonala!  

Ceea ce pentru un calculator in zilele noastre este mai complicat; cred ca deocamdata nu s-a inventat programul necesar!

De asemenea, aceasta doamna mai spunea ceva important: in viata trebuie sa prinzi intotdeauna „trenul potrivit” si sa nu-l lasi sa-ti scape! Este bine in unele momente sa existe cineva care sa-ti dea un imbold, sa te impinga-n fatza! Si viata demonstreaza ca avea mare dreptate!

 

Romanii sunt experti in toate! iunie 25, 2016

De la Euro 2016 la Brexit 2016, trecerea s-a facut imediat! Pe Facebook toata lumea a vorbit despre fotbal in urma cu doar cateva zile, iar acum toti sunt specialisti in drept comunitar si-si dau cu parerea in legatura cu decizia Marii Britanii de a iesi din Uniunea Europeana! Culmea este ca locuitorii din Irlanda de Nord, Scotia si chiar LONDRA, sunt nemultumiti de rezultatul final al referendumului din 23 iunie 2016, deoarece ei au votat pentru ramanerea in UE! Am citit ca cei nemultumiti de parasirea UE, doresc acum noi referendumuri pentru a iesi din Marea Britanie…

Ce va urma, ramane de vazut! Pana atunci poate sa treaca un an, zece ani, cert este insa ca Marea Britanie nu se mai poate intoarce in UE deocamdata din cauza legislatiei comunitare in vigoare.

 

Vacanta de vara iunie 15, 2016

flori de campIn 15 Iunie incepea invariabil vacanta de vara atunci cand eram copil. Vacanta o petreceam de regula in familie, cu prieteni si colegi de scoala.

Desi aveam rude si bunici la tara, parintii nostri nu ne trimiteau acolo deoarece mama mea in special avea niste standarde destul de inalte si prefera sa ne aiba aproape, sa ne educe in felul ei: disciplina nemtzeasca si principii „a la Makarenco”.

In primii ani din copilarie locuiam la curte in Bucurestii Noi si aveam foarte aproape bunicii din partea mamei unde ne petreceam destul de multe zile; bunicii aveau o gospodarie modesta cu pomi fructiferi, cu flori si cu multe alte atractii si surprize. Pentru vremea aceea era suficient pana cand am inceput sa crestem si sa avem alte pretentii. 

Imi amintesc cu nostalgie de dupa-amiezele toride cand ne refugiam in camerele racoroase cu geamurile acoperite de hartie albastra. Mirosul de levantzica din dulapurile vechi era acolo, prezent, alaturi de cel de naftalina…

Mama obisnuia sa ne ia uneori dimineata, la piata din spatele Parcului Bazilescu, sau la Piata Matache. Imi placeau foarte mult excursiile la piata de fructe si legume, la fel cum imi plac si acum!

Frecventam inca de pe atunci Cercul de maini indemanatice de la Palatul Pionierilor (actualul Palat Cotroceni). Acolo se organizau tabere de vara unde participam la tot felul de activitati.

Dupa ce ne-am mutat in Drumul Taberei, obisnuiam sa mergem foarte des in vacantele de vara la palat, sau la Gradina Botanica. Citeam foarte mult pe atunci si aveam abonamente la multe biblioteci de unde imprumutam carti; in casa noastra se cumparau toate cartile necesare la scoala pentru fratii mei mai mari si imi facusem un obicei de a le citi chiar inainte de a le veni randul la studiu. Nu ma deranja deloc ideea de lecturi suplimentare-recomandate, chiar ma bucuram sa citesc ceea ce-mi era folositor la un moment dat.

In timpul verii imi placea sa fac ceea ce era necesar prin casa, iar atunci cand amandoi parintii mergeau la serviciu, existau intotdeauna liste cu „must do”!

Obisnuiam sa tricotez, sa crosetez, sa fac croitorie, sa brodez si multe altele. Ne si distram, evident!

Organizam petreceri, sau eram invitati la petreceri de catre alti colegi/prieteni. Ascultam muzica acasa, sau pe la prieteni. Mergeam la concerte, la teatru, vizitam expozitii de pictura, mergeam la cumparaturi prin centrul Bucurestiului, mergeam prin anticariate, prin parcuri, etc. Nu aveam timp de plictiseala niciodata!

Uneori mergeam la mare ori la munte cu parintii, sau cu fratii. Mai tarziu am inceput sa plec impreuna cu prietenii si colegii; intrasem intr-o alta etapa a vietii, eram deja la facultate.

Imi amintesc intotdeauna cu placere vacantele de vara din copilarie si adolescenta!

garofitze

margarete

 

Despre limbi straine mai 10, 2016

La noi in Romania, cu ani in urma exista un adevarat cult pentru limbile straine. Se invatau franceza si germana in familie cu profesoare particulare. Existau gradinite de limba germana unde parintii isi inscriau copiii chiar daca ei nu cunosteau aceasta limba a lui Goethe, destul de greoaie.

Tatal meu se straduia sa invete singur franceza si germana, isi cumparase carti speciale si ne indemna si pe noi sa invatam, ca sa aiba cu cine conversa. La inceput am fost destul de reticenta in a invata limbi straine, dar dupa ce-am inceput scoala am inceput sa-mi schimb opinia. Iar atunci cand am facut si un an de limba rusa, deja mi s-a parut distractiv, dar tot franceza a fost limba straina care mi-a placut cel mai mult in clasele primare. Apoi au urmat engleza in liceu si germana in facultate, dar in tot acest timp am continuat cu limba franceza, caci asa a fost sa fie!

La facultate am dat examen in limba franceza (proba eliminatorie) si am reusit sa intru din prima incercare cu medie mare. Apoi am folosit la serviciu mai mult engleza decat franceza, caci asa au fost vremurile; in lumea afacerilor toata lumea vorbea engleza, corespondenta se facea mai mult in engleza si astfel chiar daca incepeam o conversatie cu un client in franceza, la un moment dat viram spre limba engleza fara sa ne dam seama.

In acest timp, cei care lucrau Franta foloseau numai franceza, iar cei care lucrau Germania si Austria erau obligati sa foloseasca in special limba germana, dar mai existau si exceptii!

O exceptie era atunci cand partenerul de afaceri din Franta sau Germania era de fapt un roman si toata conversatia se purta in romaneste!

O alta exceptie era atunci cand partenerul din Romania nu vorbea franceza sau germana si astfel se impunea folosirea unui translator, ori se recurgea la limba engleza!

Important era ca oamenii sa se inteleaga intre ei intr-un fel sau altul.

 

Despre evolutie v/s involutie noiembrie 14, 2015

Oamenii nu-nteleg faptul ca prezentul este astazi, iar trecutul a fost ieri.
Europa de astazi nu seamana deloc cu cea din anii ’70-’90, cum de altfel nici Orientul nu este acum acelasi ca atunci! Cei care au circulat prin lume si au invatat cate ceva din experienta lor, stiu toate acestea foarte bine! Cei care vor numai sa agite apele in folosul lor electoral, vor arunca in continuare pe #FB extremisme de tot felul si de calibre diferite.

Ceea ce rezulta ca fiind foarte trist in aceasta poveste a omenirii, este tocmai faptul ca pentru civilizatie si evolutie au fost necesari mii de ani, iar pentru involutie sunt de ajuns doar cateva momente.

 

Atunci cand albul nu e alb! octombrie 24, 2015

Pe vremea cand lucram in domeniul textilelor am invatat ca exista tesaturi crude, albite, vopsite si imprimate. Cele albite puteau fi alb albit si alb optic; pentru acestea din urma se folosea agent optic de albire si erau mai scumpe, motiv pentru care fabricile romanesti preferau sa produca si sa exporte tesaturi albite si-atat!
Intr-un an am livrat unui negustor grec niste tesatura alba pentru lenjerie de pat. Omul s-a plans la compania unde lucram ca exportator ca „albul nu e alb”! A reclamat si la ambasada Romaniei caci asa era pe vremuri. Acolo lucrau niste oameni la comercial si aveau „datoria” sa urmareasca tot ce se intampla pe piata cu marfurile provenite din tara.
Am fost trimisa in delegatie sa verific marfa negustorului grec in depozitul acestuia insotita de un director tehnic (sau inginer-sef) de la fabrica producatoare.
Am ajuns la fata locului si am constatat ca se livrasera trei-patru grade diferite de alb, adica balotii de tesatura aveau nuante vizibil diferite, ceea ce era inadmisibil la export. Omul de la fabrica a fost si el de fata la vizionare, dar dupa ce-a ajuns acasa se pare ca a uitat ce a vazut! Asa ca am ramas de una singura in aceasta „batalie”! Iar la reclamatia venita „pe sus” de la ambasada a trebuit sa sustin ca am vazut cu ochii mei ca „albul nu e alb”!
Concluzia pe care au tras-o atunci cei din minister si din centrala a fost bineinteles ca eu tineam cu partenerul extern importator si nu conteaza ca „albul nu e alb”, trebuie sa ne cerem scuze la extern si sa promitem solemn ca o astfel de situatie nu se mai repeta!
Astfel se rezolvau reclamatiile de calitate pe vremuri…
Numai ca de-atata stres si acuzatii neadevarate eu am slabit zece kilograme intr-o saptamana; dar nu interesa pe nimeni acest detaliu.

IMG_3360

Motto: uneori viata este ca o nebuloasa si orizontul se ingusteaza ca-n aceasta imagine!

 

„Mineriada” reloaded! octombrie 22, 2015

In ultimele zile se discuta in toate mediile despre ce s-a intamplat la Bucuresti in perioada 13-15 iunie ’90, evenimente de trista amintire pentru toti romanii, dar mai ales pentru bucuresteni.
De dimineata ne-am amintit „calvarul” prin care am trecut in perioada decembrie ’89 – iunie ’90, deoarece eu si sotul meu lucram in centrul Bucurestiului, aveam baiatul la liceul Lazar, iar fetitza la gradinita in cartier, in sud-estul orasului, destul de aproape de platforma industriala Policolor. In timp ce altii „jucau pe degete” soarta romanilor si cautau sa se imbogateasca, noi ne ingrijeam sa fim cu totii in siguranta!

Am avut „onoarea” sa ma-ntalnesc intr-o zi cu o mare de oameni furiosi care plecau dinspre platforma Policolor si se indreptau spre centrul Bucurestiului! Erau intunecati la fata si foarte agitati si agresivi, dar organizati cu drapele, etc.! Eu veneam dinspre statia de metrou si a trebuit sa trec printre ei in drum spre tramvai ca sa ajung acasa. Mi-a fost frica de acei oameni!

Aveam biroul in cladirea de pe strada Doamnei! Zilnic acolo semnam condica de prezenta si ne era frica sa coboram in strada. Am vazut autobuzele care ardeau de pe terasa cladirii cu sase etaje plus mezanin in care lucram; erau in fata cladirii Universitatii si totul se intampla dupa orele pranzului. Zvonurile despre ceea ce se-ntampla in apropierea noastra din centrul orasului ajungeau la noi si ne ingrozeau. Atmosfera de teroare si de asteptare, iar in timpul acesta trebuia sa mai si lucram!

Printre noi existau multi colegi cu sarcini precise sa observe si sa raporteze mai departe! Acestia de multe ori daca nu aveau ce raporta, inventau!

 

Istoria picturilor mele in albume postate pe Facebook august 11, 2015

IMG_1734 framed

Pictez din pasiune si „pour passer le temps” intr-un mod placut si constructiv!
Ultima mea „scoala absolvita” este un MBA in economie (fiind economist de profesie).
Nu am facut arte plastice, dar sunt casatorita cu un pictor…desi sunt convinsa ca nu m-am apucat sa pictez din acest motiv, doar mi-a fost drumul netezit!
Prin aceasta postare doresc sa raspund unor intrebari primite in ultimul timp.
Am inceput sa pictez in 15 Iunie 2011, pentru cei care n-au aflat pana acum. Prietenii de pe FB au fost primul meu public si le multumesc pentru aceasta!

Am alcatuit mai multe albume cu imagini reprezentand flori si picturi si le-am pastrat in arhiva personala pe Facebook, dupa cum urmeaza:
 

Primul album: My Paintings & Flowers no. I (din 15 Iunie 2011)

Al doilea album: My Paintings & Flowers Vol. II (din iunie 2012)

Al treilea album: My Paintings & Flowers Vol. III (din decembrie 2012)

Al patrulea album: My Paintings & Flowers Vol. IV  (din ianuarie 2014)

Al cincilea album: My Paintings & Flowers Vol. V (din iunie 2014)

Al saselea album: My Paintings & Flowers Vol. VI (din septembrie 2014)

Al saptelea album: My Paintings & Flowers Vol. VII (din ianuarie 2015)

Al optulea album: My Paintings & Flowers – vol VIII (din martie 2015)

Al noualea album: My Flowers &  Paintings – vol IX (din iunie 2015)

 

Jour de la France – le Quatorze Juillet iulie 14, 2015

quatorze Juillet '90

Asa sarbatoream pe vremuri la Neptun!

Legenda fotografiei: cu Eivor B. din Suedia si Willy N. din Norvegia. Fotograf: Yngvar B. din Norvegia. Partenerii nostri (reprezentau companii de import tricotaje din Romania) erau foarte incantati de acest restaurant din Neptun, care pana-n ’89 fusese cu circuit inchis, deci interzis accesului „strainilor”.