Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

Serbarea de „absolvire” a gradinitzei – cu robe iunie 15, 2015

Filed under: atitudine,autocunoastere,copii talentati,invatamant,life — forevergreen @ 2:10 pm
Tags: , , , ,

Pe vremea noastra erau la moda sortuletele la gradinita si la scoala, iar acum sunt la moda robele la absolvire; asa evolueaza totul in ziua de azi!

IMG_0080

IMG_0062

IMG_0110 pers

Succes in viata, dragi copii!

 

Atitudinea face diferenta! noiembrie 23, 2013

„Detest oamenii maturi care taie aripile celor tineri! Mi se pare a fi o atitudine de retardata, sa-i spui unei fete de saisprezece ani care are de facut o lucrare la limba romana – tema „interviu”, ca nu poti s-o ajuti deoarece este prea tanara ca sa poata face acest lucru.
Daca nimeni nu-i acorda o sansa, de unde sa-nvete? Mi se pare aberant sa tii doar pentru tine ceea ce-ai invatat in viata si sa nu le impartasesti si celorlalti din jur!”

„Ceea ce nu ne-a invatat nimeni inainte de ’90, este faptul ca fiecare OM are valoarea sa pe care si-o poate folosi cum stie mai bine, sau si-o poate sufoca pana la anihilarea completa.
In prezent asistam la o situatie halucinanta dominata de non-valori foarte pline de ele, care-si prezinta cu nonsalanta propria persoana ca fiind un fel de varf al iceberg-ului…dar acestea nu au valoare si trebuie tratate ca atare!”

„Cred ca este o dovada de egoism major sa afirmi ca traiesti exclusiv pentru animale de companie: caini si pisici.
Acestia sunt buni la casa omului, dar nu te mostenesc si nici nu contribuie cu nimic la plata pensiei tale!
Tot mai bun este un copil!”

copiii mici la bunici

 

Cine sunt copiii de bani-gata? august 13, 2013

Am citit mai devreme inceputul unui articol pe tema copiii de bani-gata; nu am intrat in discutie, nu am citit tot, am observat insa miile de like-uri si ma gandeam ca oamenii avizi de amanuntele picante din viata altora sunt tocmai aceia care contribuie la notorietatea unora.
Este insa foarte adevarat ca un copil de bani-gata poate deveni la maturitate un om responsabil, sau se poate transforma intr-un perdant…nu cred ca exista reguli de urmat pentru parinti!

 

„Breaking news” de pe la noi… martie 12, 2012

Culmea balbelor electorale: sa declari ca exista „dorinta” de reintregire a salariilor bugetare, dar sa nu identifici sursele de finantare si sa n-ai stabilit procentul.

Culmea impertinentei din invatamant: sa nu-ti pese de fosa septica din curtea scolii…sa lasi copiii sa calce acolo si sa moara in acea mizerie inecati…

Culmea bestialitatii: sa-ti bati copilul de numai sase saptamani pentru ca te deranjeaza si apoi sa ranjesti la camera de filmat cand esti dus in arest…

Culmea pornografiei infantile: sa-ti filmezi fata de numai 13 ani cand face sex cu ibovnicul din dotare si apoi sa folosesti filmarile in scopuri personale.

 
Concluzii personale:
Daca afirmam ca televiziunile sunt de vina pentru ca ni le arata, gresim! Este o realitate pe care trebuie sa ne-o insusim si sa ne educam copiii in conformitate: pentru ca astfel de parinti pot exista printre noi…

Postand pe internet fotografii cu copii mici dezbracati oamenii nu fac altceva decat sa stimuleze pornografia infantila…tocmai a postat cineva acum pe FB…

Traim intr-o lume bolnava care i-a imbolnavit pe multi, dar acestia nu recunosc…insa efectele imbolnavirii sunt evidente…

 

Iliada si Odiseea martie 5, 2012

Ieri dimineata am inceput ziua ascultandu-l pe Alex Stefanescu vorbind la radio despre Hanul Ancutei de Sadoveanu si mi-am amintit cat de mult l-am savurat pe acest scriitor in copilarie si adolescenta…iar acum imi place la fel de mult.

Mi-am amintit de asemenea despre lecturile obligatorii din scoala si cat de „suparati” au fost colegii mei atunci cand am recunoscut ca citisem Iliada si Odiseea de Homer. Ei nu citisera si au luat nota mica…atunci mi-am dat seama pentru prima data in viata mea ce inseamna invidia si cum se manifesta aceasta…

Mai tarziu am avut parte de multe manifestari de acest fel, dar nu le-am acordat niciodata atentia dorita de catre cei de la care veneau…asa am incercat sa-i dezarmez pe invidiosi, intriganti si oportunisti: ignorandu-i! Si ani de zile aceasta a fost arma mea cea mai des folosita. Acum intalnesc tot felul de oameni care se straduiesc sa para ceea ce nu sunt si nu vor fi niciodata. Uneori ma-ntreb de ce o fac? Oare nu-si dau seama de penibilul situatiei? Nu-mi dau seama…

Asa cum nu-mi dau seama de ce oamenii cu adevarat inteligenti nu se eticheteaza ca atare…

Trebuie sa vina intotdeauna oportunistii, cei care n-au facut scoala, cei care nu stiu sa vorbeasca si sa scrie corect romaneste, cei care n-au citit sa ne umileasca? E absurd si aberant ceea ce se-ntampla in societatea romaneasca, unde s-a ajuns in ultimii zece ani.

Subiectul este enervant de vast si am sa-l abandonez deocamdata…

Florile mele la inceput de martie:

 

20/10/2011 – Joi octombrie 20, 2011

Despre cum ne educam copiii am mai scris de zeci de ori pana acum. Intotdeauna am sustinut principiul ca un copil se educa numai cu vorba buna, cu exemplul personal, cu un cantecel, cu o poezie, cu o poveste adevarata sau inventata. Pedeapsa aplicata in cazul copilului mi se pare absurda si inutila. Poti sa-l ameninti cu pedeapsa, dar asta nu inseamna ca trebuie sa o si faci!

Cand eram copil era la moda expresia: „pedepsit pe coji de nuci”…

Sunt convinsa ca putini oameni gandesc asa ca mine.

Imi amintesc de invatatoarea mea din primele clase care-i lovea pe colegii mei peste degete cu un bici. Avea o placere sadica sa faca acest lucru. As fi admirat-o altfel, dar pentru suferinta pe care o provoca in jurul meu nu pot s-o uit…eram fericita ca nu m-a lovit niciodata, dar mi-era frica de ea.

 

Mostenitori si urmasi octombrie 18, 2010

Mostenitorii marilor scriitori romani Marin Preda, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Dinu Pillat, Vasile Voiculescu sunt niste oameni normali, modesti, putin mediatizati, deci necunoscuti marelui public romanesc. Unii dintre ei scriu, se ocupa de editarea sau publicarea operelor ramase nepublicate, sau se ocupa cu alte activitati.
Ce-au mostenit acestia de la inaintasii lor pe care i-au cunoscut direct, sau nu: povesti frumoase de iubire, drepturi de autor, fotografii sepia ingalbenite de vreme, obiecte personale, carti, fetisuri diverse si multe amintiri.
M-a induiosat povestea de dragoste dintre Marin Preda si una dintre fostele sale iubite si povestea lui Lucian Blaga spusa de fiica sa, care a subliniat faptul ca marele poet/filosof/diplomat nu a avut niciodata o proprietate a sa in Romania; a stat numai in locuinte cu chirie in Cluj, sau in Bucuresti, de aceea nu exista nicaieri o casa memoriala care sa povesteasca despre marele scriitor. Trist, nu-i asa?

 

Despre gramatica limbii romane iulie 28, 2010

Nu am facut studii speciale de limba romana, dar mi-a placut sa scriu si sa vorbesc corect romaneste. Ceea ce am invatat la scoala sta la baza a ceea ce stiu astazi. De foarte multe ori ezit atunci cand nu sunt sigura daca folosesc corect regulile gramaticale de baza, de ortografie si de punctuatie. Sunt convinsa ca cei care au studiat la „litere” sunt mult mai experti ca mine in folosirea corecta a limbii romane. Uneori nu avem timp sa consultam dex-online sau celebrele indreptare ale Limbii Romane, de aceea si in lumea virtuala se scrie cu greseli care de multe ori deranjeaza pe cei care vorbesc si scriu corect romaneste.

M-am ferit intotdeauna de aprecieri dure, cum ar fi: invata mai intai sa scrii corect romaneste si numai dupa aceea stam de vorba!

Mi s-ar parea firesc din partea celor care stiu mai mult sa daruiasca din cunoasterea lor celor din jur.

Acesta ar putea fi un proiect interesant, dar nu stiu cata lume ar impartasi cunoastere, doar asa, de dragul cunoasterii.

Eu am sa va provoc la jocul de-a „gramatica limbii romane” si sunt curioasa daca cineva se va incumeta sa vina cu completari.

Am sa incep cu verbul „a fi” si cu intrebarea cand se scrie cu doi de „i”?

– la imperativ, exemplu: fii mai tolerant!

– la conjunctiv, exemplu:  sa fii sigur ca am dreptate!

E corect ce-am scris mai sus? Astept pareri…

Dar la forma negativa cum e corect?

Update: new release on Facebook…

„macar cu apa ….sa ne batem …ha ha ha ..luativa-copii si duceti-va!” Nu spun autoarea ca este jenant…
 

Vanatoare de vrajitoare iunie 24, 2010

Atunci cand vrei sa „infunzi” pe cineva, ii cauti cu atentie nod in papura si daca nu gasesti nimic, inventezi ceva. E atat de simplu: arunci o vorba acolo unde trebuie, daca esti persoana publica, vorba zboara imediat prin mijloacele de comunicare binecunoscute si gata, conflictul de interese s-a produs. Citeam in presa chiar saptamana trecuta ca acum daca-ti „canti” prietenii, partenerii de afaceri, dusmanii, neamurile, etc., esti usurat de pedeapsa, asta in cazul in care ai avea ceva de ascuns, cum ar fi: conturi, case, averi nejustificate, de exemplu. Caci ne-am obisnuit cu scenarii care apar tot timpul in mass-media: de la fosti soti care-si impart copiii, la amanti care nu se mai plac, la femei frustrate din diverse motive, la persoane publice care nu mai platesc pensii alimentare, la femei care vor sa parvina cu orice pret. O societate plina de snobi si parveniti, o societate plina de oameni cu moravuri indoielnice care-si spala murdaria zilnica in vazul lumii. Cam asta este societatea in care traim, in care respiram si de la care trebuie sa avem grija sa nu ne contaminam.

Si asistam zilnic la dezvaluiri din umbra societatii, aflam ca unii au salarii de mii de euro pentru consilierea persoanelor din top, iar altii traiesc din sume modice care urmeaza din august sa fie reduse cu diverse procente. Unii devalizeaza statul cu milioanele de euro si altii traiesc modest din cateva sute de lei.

Dar este cuvantul nostru impotriva cuvantului lor. O lupta care de cele mai multe ori se sfarseste in favoarea celor puternici, bogati si cu avocati buni. Dreptatea…a ajuns o notiune desueta si e trist ca s-a ajuns aici, caci noi am fost educati in spiritul dreptatii si a diferentierii binelui de rau. Si intrebarea care-mi vine in minte acum este urmatoarea: cum ar trebui sa ne educam copiii si nepotii?

 

Despre romanii de pretutindeni mai 23, 2010

Citeam mai devreme pe blogul unei scriitoare pe care o admir ca s-a hotarat sa se intoarca in tara. Si imediat gandul mi-a zburat la sutele, miile, milioanele de romani care au ales sa plece in alte tari. Subiectul este foarte amplu si nu intentionez sa judec, sa jignesc, sau sa dau verdicte. Scriu o parere personala cladita in ani de zile de calatorit prin lume, unde am intalnit multi romani.

Pentru ca exista romani multumiti care s-au realizat in alte tari, dar exista si multi altii dezamagiti care ar dori sa revina in tara. Unii pot sa o faca, altii nu reusesc din diverse motive personale. Eu cunosc o familie de  tineri care a plecat in Canada, iar dupa cativa ani s-a intors in tara cu alti doi copii; si-au dat seama ca le va fi mai usor aici, unde au parintii inca in viata si se pot descurca mai bine.

Nu e nimic rusinos in ceea ce au facut, mi se pare un gest firesc, chiar daca altii au o alta parere.

Eu sunt de principiul ca decat sa fii singur intre straini, mai bine  incerci sa te realizezi in tara ta. Este un principiu de la care nu am abdicat niciodata, indiferent de ceea ce s-a intamplat in jurul meu. Si mai stiu un alt lucru: in strainatate esti pretuit daca reprezinti ceva anume: o companie, de exemplu. Dar daca incerci sa o tradezi si s-o cotesti pe cont propriu, iremediabil cazi in dizgratia fostilor parteneri de afaceri. Este un adevar demonstrat in cazul a foarte multi oameni care au incercat „marea cu degtul”. Unii au reusit sa-si refaca viata, altii insa au indurat umilinte si nu si-au mai revenit niciodata.

Sunt multi copii care isi inchipuie ca a pleca din Romania este solutia cea mai buna pentru a se realiza. Cunosc foarte multe persoane care-si indruma copiii catre scoli straine din tara. Nimeni nu poate garanta insa ca toti acesti copii vor reusi in viata. Depinde de inteligenta fiecaruia, de gradul de asimilare a cunostintelor, de sanatate, de destin, de sansa. Nu exista reguli, nu se poate generaliza.

Dar trebuie sa recunosc urmatorul lucru: ii admir pe romanii care indiferent de cat timp au plecat din tara, nu au incetat s-o iubeasca si sa vorbeasca frumos despre ea. Ieri am auzit-o la radio pe Elena Caragiu, sotia marelui actor Toma Caragiu, care traieste in SUA de peste treizeci de ani si spunea ca incepe sa se reindragosteasca de Romania. Mi-a placut mult ceea ce a spus: ca romanii sunt frumosi chiar si atunci cand se cearta…temperament latin, as adauga eu.