Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

Prima delegatie externa „d’antan”! octombrie 26, 2015

foto eu la Acropole
Din arhiva ‪#‎FB‬ – imagine din prima mea „delegatie externa” cu peripetii, in Grecia si Cipru. Doamna directoare de la Suveica nu avea nu-stiu-ce-viza pe pasaport si a pierdut avionul Tarom cu care am plecat singura. La destinatie, in loc sa cobor sa-mi iau bagajele si sa ies din aeroport, m-am indreptat spre zona de tranzit! Big mistake! Norocul meu a fost ca am realizat repede faptul ca ceva nu-i in ordine si am „negociat” cu cei de la paza sa-mi permita intoarcerea! Eram la prima mea iesire-n lume si nimeni nu ma instruise in prealabil; seful de la cadre ma prelucrase despre cum se folosesc tacamurile in restaurant si era suspicios ca am profil de grecoaica; omul avea niste fixatii, ca toti sefii de cadre de pe vremuri!

 

La Restauratul italienesc din Atena martie 30, 2008

Filed under: Grecia,restaurant — forevergreen @ 12:52 am
Tags: , , , , , , ,

Familia Diamantopoulos m-a invitat intr-o seara la un restaurant italienesc unde se mananca melci, bine pregatiti, asezonati cu usturoi si alte ingrediente. Se cunostea faptul ca nu ma dau in vant dupa delicatesuri de-astea, dar cum puteam sa-i refuz, era invitatia lor, nu puteam sa strig: urasc melcii, asa ca m-am conformat. Ajunsi la restaurant, ne-am asezat la masa rezervata dinainte, ca era full la acea ora, fiind cel mai bun restaurant pentru melci gatiti. Toata lumea in jur, spargea carapacea cu un clestisor special, dupa care sorbea cu satisfactie continutul si aranja cochiliile golite de continut in mormane impresionante. Pe fiecare masa din jur, trona o farfurie plina cu cochilii. Aveam impresia ca sunt la mare, pe faleza in cautarea de cochilii de melci. Eu mi-am comandat niste paste banale, iar prietenii mei doua portii de melci. Le luceau ochisorii de pofta cand melcii calzi si bine gatiti le-au fost adusi la masa. A inceput ritualul cu clestisorul de spart carapacea, cu suptul voluptos al continutului melcilor, eu imi mancam pastele cu o sila enorma, caci in jurul meu toata lumea sorbea melci. Ma autosugestionam ca mi-e bine, ca nu trebuie sa mi se aplece sub nici o forma, ca a doua zi trebuie sa fiu in forma, nu sa zac sleita de vreo indigestie pasagera. Aveam atata putere de convingere, incat imi reusea de fiecare data, sa pozez in om normal, in loc sa-mi exprim sila si indispozitia. Asa ca am supravietuit, dar de atunci n-am mai intrat in viata mea intr-un restaurant in care se mananca melci.