Pe vremea cand lucram in domeniul textilelor am invatat ca exista tesaturi crude, albite, vopsite si imprimate. Cele albite puteau fi alb albit si alb optic; pentru acestea din urma se folosea agent optic de albire si erau mai scumpe, motiv pentru care fabricile romanesti preferau sa produca si sa exporte tesaturi albite si-atat!
Intr-un an am livrat unui negustor grec niste tesatura alba pentru lenjerie de pat. Omul s-a plans la compania unde lucram ca exportator ca „albul nu e alb”! A reclamat si la ambasada Romaniei caci asa era pe vremuri. Acolo lucrau niste oameni la comercial si aveau „datoria” sa urmareasca tot ce se intampla pe piata cu marfurile provenite din tara.
Am fost trimisa in delegatie sa verific marfa negustorului grec in depozitul acestuia insotita de un director tehnic (sau inginer-sef) de la fabrica producatoare.
Am ajuns la fata locului si am constatat ca se livrasera trei-patru grade diferite de alb, adica balotii de tesatura aveau nuante vizibil diferite, ceea ce era inadmisibil la export. Omul de la fabrica a fost si el de fata la vizionare, dar dupa ce-a ajuns acasa se pare ca a uitat ce a vazut! Asa ca am ramas de una singura in aceasta „batalie”! Iar la reclamatia venita „pe sus” de la ambasada a trebuit sa sustin ca am vazut cu ochii mei ca „albul nu e alb”!
Concluzia pe care au tras-o atunci cei din minister si din centrala a fost bineinteles ca eu tineam cu partenerul extern importator si nu conteaza ca „albul nu e alb”, trebuie sa ne cerem scuze la extern si sa promitem solemn ca o astfel de situatie nu se mai repeta!
Astfel se rezolvau reclamatiile de calitate pe vremuri…
Numai ca de-atata stres si acuzatii neadevarate eu am slabit zece kilograme intr-o saptamana; dar nu interesa pe nimeni acest detaliu.
Motto: uneori viata este ca o nebuloasa si orizontul se ingusteaza ca-n aceasta imagine!
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente