In ultimele zile se discuta in toate mediile despre ce s-a intamplat la Bucuresti in perioada 13-15 iunie ’90, evenimente de trista amintire pentru toti romanii, dar mai ales pentru bucuresteni.
De dimineata ne-am amintit „calvarul” prin care am trecut in perioada decembrie ’89 – iunie ’90, deoarece eu si sotul meu lucram in centrul Bucurestiului, aveam baiatul la liceul Lazar, iar fetitza la gradinita in cartier, in sud-estul orasului, destul de aproape de platforma industriala Policolor. In timp ce altii „jucau pe degete” soarta romanilor si cautau sa se imbogateasca, noi ne ingrijeam sa fim cu totii in siguranta!
Am avut „onoarea” sa ma-ntalnesc intr-o zi cu o mare de oameni furiosi care plecau dinspre platforma Policolor si se indreptau spre centrul Bucurestiului! Erau intunecati la fata si foarte agitati si agresivi, dar organizati cu drapele, etc.! Eu veneam dinspre statia de metrou si a trebuit sa trec printre ei in drum spre tramvai ca sa ajung acasa. Mi-a fost frica de acei oameni!
Aveam biroul in cladirea de pe strada Doamnei! Zilnic acolo semnam condica de prezenta si ne era frica sa coboram in strada. Am vazut autobuzele care ardeau de pe terasa cladirii cu sase etaje plus mezanin in care lucram; erau in fata cladirii Universitatii si totul se intampla dupa orele pranzului. Zvonurile despre ceea ce se-ntampla in apropierea noastra din centrul orasului ajungeau la noi si ne ingrozeau. Atmosfera de teroare si de asteptare, iar in timpul acesta trebuia sa mai si lucram!
Printre noi existau multi colegi cu sarcini precise sa observe si sa raporteze mai departe! Acestia de multe ori daca nu aveau ce raporta, inventau!
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente