Astazi am vazut o menghina postata de un amic din Franta pe #FB si nu-mi aminteam cum se numeste. Am cautat „nicovala” pe Google, dar era altceva. Am intrebat si mi-a raspuns un roman „exilat” in Franta. Automat mi-am amintit de bunicul meu dinspre mama, care era fierar liber profesionist si care a luptat in al doilea razboi mondial.
Imi placea sa-l urmaresc cum se joaca cu focul, cum inroseste metale si le bate cu ciocanul, le modeleaza si apoi le arunca-n apa sa se intareasca. Folosea menghina atunci cand trebuia sa micsoreze o teava si folosea nicovala atunci cand modela table sau alte piese.
Imi placea cand gaurea metalul si rezultau nituri inrosite in foc; daca puneai mana pe ele ti se puteau lipi de degete…lasau urme dureroase, de aceea bunicul ma gonea de multe ori din preajma lui, adica ma tinea la distanta! Eram destul de mica si nu stiu daca intelegeam foarte bine atunci ce se petrece!
Acum inteleg, dar bunicul nu mai este de mult timp printre noi.
A plecat dintre noi cand terminam liceul, un an cu inundatii mari din cate-mi amintesc! Bunica l-a jelit mult timp, dar i-a supravietuit inca douazeci de ani!
Bunicul a mers pe front deoarece n-a avut incotro, desi avea acasa patru copii de crescut. Atunci tot greul familiei a cazut pe umerii mamei mele care avea doar paisprezece ani si a trebuit sa munceasca la patron pentru a-si intretine mama si fratii.
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente