Mi-am amintit de dimineata ce eticheta mi se pusese la securitate inainte de ’90: mama buna!
Pe vremuri cand plecai in afara tarii aveai nevoie de un pasaport si de o viza interna.
Eu aveam pasaport de serviciu si pentru fiecare plecare in delegatie imi trebuiau aprobarile necesare. Cativa ani n-am avut probleme, dar la un moment dat nu-mi mai dadeau viza. Vedeam cum se agita sefa mea impreuna cu directorul adjunct, dar eu nu ma stiam vinovata cu nimic!
Dupa o saptamana de agitatie am fost informata ca fusesem convocata la un interviu cu omul de la securitate care se ocupa de noi.
M-am dus in ziua si la ora convenita la biroul acestuia din cladirea veche, undeva la parter.
Omul statea cu spatele la usa, vorbea la telefon. S-a intors spre mine si mi-a spus: ah, tu erai? Am vrut sa-ti vad ochii, ca nu te mai tineam minte!
Stiu ca esti o „mama buna”! Poti sa te-ntorci in birou si sa-i spui directorului ca totul este in ordine!
Am rasuflat usurata si am plecat fara sa stiu de fapt cine ma reclamase la securitate si mai ales de ce.
Dar aveam sa aflu in scurt timp de la domnul care ma reclamase in urma mahalalei unei foste manichiuriste, ajunsa secretara de ambasada.
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente