Din Wall-Street.ro:
Cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au impreuna aproape 12.800 de spitale publice si private, potrivit datelor centralizate de Wall-Street.ro. Dintre acestea, cele mai multe se afla in Franta si Germania, tari care cumuleaza mai bine de o treime din totalul la nivel UE.
In 2010, Romania avea 428 de spitale de stat si alte 25 private. De atunci si pana acum, 67 de spitale publice au fost desfiintate, ca mai apoi unele dintre ele sa fie redeschise, in vreme ce o mana de companii private au inaugurat inca 10 spitale private. In prezent, nu se stie cu exactitate cate spitale sunt in Romania. „Statisticile pentru 2011 sunt inca in lucru” – acesta este raspunsul pe care l-am primit de la Centrul National de Statistica si Informatica in Sanatate Publica.
Luand ca reper ultimele informatii oficiale si anume ca in Romania existau 453 de spitale, ne-am intrebat daca numarul este unul mic sau mare raportat la celelalte state UE.
O statistica privind numarul de spitale publice si private din fiecare stat UE arata cat de „generoasa” si diversificata (ca mod de finantare) este oferta in servicii medicale pentru pacientii din UE.
Cum statisticile la nivelul UE nu ofera informatii si despre numarul de spitale publice si private din fiecare stat membru, Wall-Street.ro s-a adresat ministerelor de sanatate si institutelor de statistica nationale pentru a afla aceste cifre. In unele cazuri, datele au fost extrase din rapoarte si studii oficiale.
Rezultatele obtinute arata ca in tarile vestice ale UE, tendinta este ca numarul spitalelor private sa il depaseasca pe cel al spitalelor de stat. De exemplu, in 2009, Franta existau 966 de spitale publice, 1.051 private si alte 734 nonprofit. O situatie similara intalnim si in Germania, unde anul trecut erau 630 de spitale publice, 679 private, precum si 755 spitale nonprofit.
In concluzie: care este adevarul despre medicina din Romania?
As putea spune ca am intalnit medici minunati dedicati cu profesionalism meseriei lor, desi exista si altii…
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Cifrele publicate nu au nici un fel de relevanta. Nu permit comparatie.
In vest, cel putin, diagnosticele se pun si in afara spitalelor. Exista posibilitati de investigatii dar si posibilitati de tratament. Ca uramre, o patere din probeleme se pot rezolva si inafara spitalelor. In R, in afara spitalului nu se face aproape nimic. Investigatiile si tratamentele adecvate se fac aproape numai aici. Asa este structurat in acest moment, sitemul de sanatate.
Inainte de 89 in policlinici se facea treaba. Erau centre de diagnostic adecvate. Acum, mult prea putin.
Da, ai dreptate! Policlinicile private au posibilitatea sa faca investigatii, dar multe dintre acestea nu se deconteaza si trebuie platite separat.
Mie mi se pare evident ca in ultimii ani romanii au un acces tot mai limitat la sistemul de sanatate. Nu numai din motive financiare, ci si din cauza unor politici publice incompetente si corupte. Atunci cind se desfiinteaza spitalul/policlinica unei comunitati, chiar daca are o situatie financiara buna, acea comunitate va ajunge mai greu sa beneficieze de servicii medicale. In plus, chiar si in cadrul unitatilor sanitare care ramin serviciile au de suferit. Am vazut cu ochii mei ce aglomeratie infernala era intr-un spital municipal din cauza preluarii pacientilor din alte localitati.
Platite separat?
Un CT 400 un RMN vreo 6-800, ecografie pe un nivel vreo 100-200 si, salva domnului sint numai vreo 5-6 nivele, un set de biochimie minima vreo 50-70 ceva mai sofisticat 100 usor iar testele alea cica obligatorii la gravide vreo 2 000 daca nu mai mult.
Un apendice in orivat 15 000 cu suprainfectie si tratemnt antbiotic 14 zile… (la stat se descurca cu vreo 1 000-1 500 informali si 3 zile de antibiotic).
Numai niste exemple.
@aura, asa se intampla atunci cand in loc sa imbunatatesti un sistem, il deteriorezi…
@geomarz, stiu care sunt costurile…am experimentat si noi; pentru unele investigatii ne-am programat atunci cand au existat fonduri, pentru altele am platit…plus medicamentele care costa!
Am gasit pe undeva o desriere foarte concisa a sistemului din Germania. 85% sint la asigurati de stat. Numai cine are peste 50 000 venit anual isi poate face asigurare privata. Dac isi face asigurare privata, nu mai are ce cauta in sitemul de stat…
Chestia cu fondurile, este asa: privatul face cotnract cu casa nationala. Casa nationala ii da bani ca el sa ia si mai multi bani…
Nici un bolnav adevarat serios, nu-si poate permite sa se ingrijeasca in privat daca nu are cel putin 100 000 000 pe luna.
Interesant…ce venituri mari trebuie sa aiba! Si cu toate acestea exista foarte multe spitale private…acolo oare ce se intampla? Cat se acopera din asigurarea la stat?
In G, daca mergi la privat NU se acopera nimic de la stat. Numai din asigurarea privata. In alta parte, nu stiu.