M-am intalnit cu fostii colegi de facultate la un alt restaurant ca pana acum…pe undeva prin Vatra Luminoasa. La inceput nu mi-a placut locul, dar n-am avut de ales.
A fost bine pana la urma pentru ca am discutat cate-n luna si-n stele…am barfit, am povestit si asa mai departe.
Am fost foarte multi…peste patruzeci; mi-am dat seama ca de fapt ocupasem toata sala din fata a restaurantului. Am stat intr-un curent infernal, intre usi deschise…
Este evident ca din grupa noastra au fost cei mai multi colegi…
La plecare ne-am amintit de petrecerea de la ziua mea din 2000…cand am dansat afara pe terasa toata noaptea…cu muzica retro-vintage cum ne place noua…
Imi amintesc ce multe flori am primit atunci…toata curtea se umpluse de flori…
Cu multi dintre colegii din facultate am lucrat in aceeasi companie, ne-am intersectat in delegatii, in aeroport…ne cunoastem bine si cateva ore pe an nu ne ajung…dar viata este asa cum este.
Concluzii: „In viata este foarte important sa pui un strop de pasiune in tot ceea ce faci…chiar daca acest lucru inseamna sa lasi de la tine…sa pierzi chiar uneori…”
„Intalnirile cu fostii colegi sunt frumoase si triste in acelasi timp…momentul meu preferat este atunci cand radem unii de altii in cel mai amical mod posibil pentru ca avem o multime de amintiri comune si multe motive s-o facem!”
„Momentul cel mai trist este atunci cand ne amintim de cei care lipsesc motivat…foarte motivat…”
„Balul de absolvire a fost la Inter…la sala ronda; si cea mai de fitze petrecere de dupa…la clubul Tezaal…unde a durat doua nopti cu pauza de zi…”
Dupa aceea ne-am intalnit ani de zile la Casa Universitarilor…apoi am inceput sa schimbam locul de intalnire in fiecare an. Pentru ca am hotarat sa ne-ntalnim in fiecare an…
In urma cu cativa ani am descoperit placerea de a merge la Monte Carlo in Cismigiu…stateam pe terasa, vedeam natura si barcile de pe lac.
Anul acesta iar s-au schimbat datele problemei, ca sa nu devina monoton!
Comentarii recente