O primavara mult prea calda ne aduce luna martie. Dupa ger si zapada in prima saptamana, acum vom avea 22 de grade in Bucuresti.
Mi-am amintit de primul meu zbor in Orientul Mijlociu intrun ianuarie geros. Am nimerit din iarna direct in vara…numai dupa cateva ore de zbor. Eram in aeroportul din Abu Dhabi, cu pardesiul pe mana, incaltata in cizme scurte, iar in jurul meu lumea era in sorturi si t-shirt-uri. Aceasta a fost prima senzatie ciudata. Dupa ce-am ajuns in Kuwait mi-am dat seama ca acolo este vara. M-am adaptat imediat.
Ma preocupa ceea ce se-ntampla la japonezi. Dimineata mi-am amintit de accidentul de la Cernobal, de primavara aceea ciudata…cate angoase, cate incertitudini, cate griji ne-am facut atunci. Ne-a afectat psihic pe toti…ne era frica sa bem apa, sa respiram aer, sa iesim afara din casa, sa mancam salata, ceapa verde, sa bem lapte de vaca si multe altele. De atunci nu mai mancam ciuperci din padure…de teama.
Multi copii nascuti in ’86 au avut de suferit.
Acum ni se explica in presa ca nu avem de ce sa ne temem: De ce FUKUSHIMA nu poate fi Cernobal
Cat de grava este situatia aflam de aici.
Nici nu-mi dau seama ce-ar trebui sa facem: sa ne linistim, sau sa ne panicam?
Update 16.03.2011 aici.
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Din nefericire, Fukushima POATE fi Cernobil. Trei reactoare avariate si al patrulea pe drum ?! Nu semai pot raci !!!Automat se vor supra- incalzi. Au o camasa de otel in plus fata de Cernobil, la cite mii de megatone reprezinta continutul, cred ca nu mai are nici o importanta. Deja se recunoaste oficial ca scurgerile radioactive sint semnificative.
Si asta intr-o tara in care s-a testat puterea armei atomice pentru prima data.
Eu incercam sa ma autolinistesc, dar se pare ca n-am nicio sansa?
In copilarie aveam o teama ancestrala de imaginile apocaliptice cu ciuperca atomica iar cuvintele Hiroshima si Nagasachi erau un fel de teroare a omenirii…Si acum?
Era o vorba din batrini. „Ce ti-e scris in frunte ti-e pus…” Ce rost are sa ne agitam ?
Daca asa va fi, acesta ne-a fost destinul.
Sa speram ca nu…
Am vazut ca situati se inrautatest constant. In afara de cele 4 reactoare cu probleme din sud, inca doua din nord (reactoarele 5 ai 6) au inceput sa dea semne de suferinta.
Racitul cu apa de mare transportata cu elicopterul este comentat ca un gest de disperare.
Chiar a inceput sa mi se faca groaza de ce urmeaza si acolo si la nivel mondial.
Si nu numai din puct de vedere atomic.
Intreaga economie mondiala pare sa se clatine…
Barilul de petrol a ajuns la 110 euro,parca.
Panica si psihoza NU servesc la nimic, Elly… noi locuim la100kms de centrala de la Golfech, care a avut deja probleme-n trecut… statistic vorbind, francezii locuiesc la max 300kms de-o centrala nucleara, asa ca riscul-zero NU exista!!!
suntem profund afectati de tragedia japoneza, o prietena-US îmi spunea ieri:”ce nedreptate, totusi, acest popor NU merita sa treaca prin asemenea cosmar…” 😦 Dupa o saptamâna, milioane de japonezi au înca senzatia ca nu s-au trezit din cosmarul real, atât de concret… Prietenii nostri din sudul Japoniei, care sunt safe, caci departe de zona devastata, sunt „mutzi” de durere, pur si simplu, dar demni… RESPECT pentru toti cei care-si pun viata în pericol, adevarati eroi, ca sa salveze alte vieti…
Iar la noi benzinariile sunt foarte aproape de case, de blocuri, iar CET SUD este un fel de bomba latenta…
Adevarul este ca pericole sunt la tot pasul, poate intensitatea efectelor difera!
Iar ceea ce se-ntampla la japonezi de-o saptamana continua sa ne uluiasca si sa ne ingrijoreze…