In primul rand exista categoria oamenilor fini si frumosi. Cu acestia este intotdeauna o placere sa relationezi: caci ei zambesc larg atunci cand ti se adreseaza, fac gesturi frumoase, sunt deschisi la nou, si stiu sa se faca iubiti. De regula acesti oameni sunt carismatici, stralucitori.
In al doilea rand exista categoria oamenilor imposibili. De regula acestia sunt uraciosi, irationali, imbufnati, obraznici, impertinenti. Dialogul pe care-l porti cu ei nu duce nicaieri, adica vorbesti degeaba. Ei sunt de cele mai multe ori inculti, aroganti, trufasi, intr-un cuvant neamuri proaste. Au un comportament ofensator si incearca intotdeauna sa se remarce, sa iasa-n evidenta.
In al treilea rand exista categoria oamenilor de mijloc, adica aceia care nu apartin niciunei categorii de mai sus. Cu ei se relationeaza cand asa, cand altfel. Depinde in care dintre categorii se situeaza la un moment dat.
In al patrulea rand exista categoria alienatilor si a frustratilor. Cu acestia din urma este bine sa nu ai nicio relatie, este mai sanatos.
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
🙂
Bune catalogari!
Citind, mi-am amintit automat de anumite persoane sau am incadrat in diversele categorii colegi de serviciu, persoane cunoscute de mult/de curand, rude, cunostinte-www… dupa cum se potriveau in definitiile de mai sus si dupa cum le asocia mintea mea cu acestea.
Consider ca e sanatos sa te inconjuri de oameni intelepti in adevaratul sens al cuvantului, insa, din nefericire, situatiile vietii iti impun – fara ca tu sa poti face prea mult – si indivizi din categoriile… daunatoare.
😦
Sunt catalogari minimaliste, cum ar spune expertii, dar eu le-am redus intentionat. Astazi am avut de-a face cu mai multe specimene si am deliberat! 🙂
Este firesc sa ne placa oamenii din prima categorie, dar ei sunt mai rari. Atunci trebui sa fim pregatiti pentru ceilalti!
[…] This post was mentioned on Twitter by Forever Green, greenfield. greenfield said: Exista mai multe categorii de oameni: http://t.co/xPqh1jc […]
In tineretea mea am citit un roman in care unul ditnre personaje clasifica oamenii tot in trei categorii:
– imbecili (cei care nu stiu ca sint imbecili)
– imbecili nenorociti (cei care stiu ca sint)
– tipi ciudati (care nu se regaseau in cele doua catogoriii anterioare). Evident, el era un tip ciudat…
Eh, categoriile mele sunt mai soft! Eu nu mi-as permite…
Nici eu. Categoriseala a facut-o altcineva. Nu pot, insa, sa nu-i vad corectitudinea 😉
Da, imbecili sunt pretutindeni, este foarte adevarat! Sa speram ca imbecilitatea nu este contagioasa, desi sunt semne ca ar fi! 😀
Sa speram ca nu. In orice caz, sa ne ocoleasca pe noi !
Eu cred ca noi avem imunitate naturala, sunt convinsa de acest lucru! Suntem pietre tari, altfel nu ne conversam aici! 🙂