Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

Doua mituri romanesti octombrie 19, 2010

Soacrele si securistii sunt doua dintre miturile, sau obsesiile romanilor.

Soacrele, pentru ca exista dintotdeauna si sunt denumite si poame acre, iar securistii pentru ca au existat in mod oficial inainte de ’90, iar acum exista sub acoperire, cati mai traiesc…

Dar orice mit se poate si demitiza, deci am sa incerc sa fac acest lucru.

Incep cu soacrele…deci, nu este obligatoriu ca orice soacra sa fie geloasa pe viitoarea nora. De fapt aceasta atitudine este de-a dreptul prosteasca! Sunt convinsa ca exista si soacre normale, caci daca n-ar fi nu s-ar povesti…

Despre securisti acum: cu multi ani in urma am auzit o poveste frumoasa despre cum erau recrutati securistii prin anii ’50. Intrun cartier marginas al Bucurestiului traia o familie cu mai multi copii, fete si baieti. Ei aveau foarte multi prieteni, unul mai frumos ca altul. Obisnuiau sa se intalneasca seara, sa joace fotbal, sa mearga la dans, sa se dea in leagan, sa spuna povesti, sa-si faca ochi dulci unii altora.

Intro zi Gicu, unul dintre baietii bruneti, inalti, frumosi, cu mustata, a aparut seara imbracat in uniforma de armata…Toata adunarea a ramas blocata cand l-a vazut pe Gicu, fiul coanei Didina atat de falnic in uniforma aceea. Era fara chipiu, ca sa arate mai chipes…Ceilalti tineri au tabarat imediat pe el cu intrebari despre ce si cum, mai ales daca ar putea si ei sa-i urmeze exemplul. Si acesta a fost primul pas. Dupa aceea a inceput sa circule zvonul ca si Geo, Vania, Gelu si Victor s-au inrolat la securitate, iar acestia au povestit ca e bine acolo, dar ca atunci cand vor umbla pe strada in civil, va trebui sa te faci ca nu-i cunosti, pentru ca sunt in misiune. Deci asa erau securistii pe vremea aceea…cei mai frumosi baieti din cartier ajunsesera securisti. Este de la sine inteles ca aveau dosare solide: parintii erau muncitori, oameni simpli, fara averi, nu erau fii sau nepoti de chiaburi, de mosieri, de industriasi…Cei care erau respinsi de la recrutare deveneau dusmani, erau gelosi, se simteau frustrati. Mai tarziu, in anii ’60, ’70, ’80 recrutarile se faceau in licee, in facultati, in fabrici, in uzine, in CAP. Cineva imi povestea ca si printre profesori erau securisti, adica oameni recrutati sa studieze colegii, elevii si sa-si dea cu parerea. Nu toti securistii erau oameni rai. Unii faceau exces de zel, altii ramaneau oameni.

Prin anii ’80 securistii de cariera, colonei, generali isi plasau odraslele in locuri caldute: in ministere, in intreprinderile de comert exterior. Dupa un stagiu scurt, acestia erau plasati pe la ambasadele din strainatate, sau ajungeau repede sefi de serviciu, directori adjuncti, factori de decizie in marile intreprinderi.

In anul 1989 la Liceul Gheorghe Lazar erau clase intregi de copii de securisti. Copiii se mandreau nevoie mare cu statutul lor, cu parintii lor, al caror prestigiu facuse inconjurul liceului. In anul 1990, nici un copil nu se mai mandrea cu statutul lui, uitasera cu totii. Toti parintii devenisera niste oameni simpli, obisnuiti.

Nici copiii de securisti, colonei si generali, care lucrau in comertul exterior n-au mai suflat un cuvant in 1990 despre parintii lor. S-a sters totul cu buretele, s-a dat totul uitarii. Unii si-au creat propriile afaceri, altii au plecat din tara, altii au intrat in politica.

De altfel, ce rost ar mai avea ca acum, dupa douazeci de ani sa mai vorbim atat despre acest subiect…

(Poate, va urma)

 

32 Responses to “Doua mituri romanesti”

  1. Monica Says:

    Despre fiii de securisti, intr-un oras mic cum era al meu lucrurile clar se percepeau altfel. Nu erau clase intregi, dar era cate unul prin vreo clasa unde brusc se schimbau criteriile de apreciere a valorii. 7 ani am luptat sa fiu nu doar prima ci si recunoscuta prima intr-o clasa in care culmea culmilor a fost sfarsitul de an in care premiul intai s-a dat unor copii care aveau medii diferite. (acum ma distrez teribil amintindu-mi cum vanam premiul intai, sper sa reusesc sa le induc copiilor mei alte tinte:)
    altfel, in sensul bun al cuvantului, imi place ideea de „intelligence”.(nu gasesc fix acum un echivalent in limba romana care sa nu fie „servicii secrete”, care a capatat o conotatie urata, in astia 20 de ani care au trecut)
    Despre soacre, nu cred sa fie vorba de gelozie ci doar conflict intre generatii, acomodarea cu o alta persoana, intalnirea dintre doua obiceie din tot atatea bordeie.

  2. forevergreen Says:

    Monica, dupa vizita Hertei Muller la noi, mi-am pus intrebarea: eu de ce nu-i urasc, pentru ca am avut destule episoade in viata care m-ar fi putut determina s-o fac. Si mi-am dat seama ca am fost inconjurata din toate partile de ei si ai lor, incat i-am acceptat fara sa le port ranchiuna, In plus, eu nu prea urasc oameni de felul meu…
    Stiu cum se aliniau copiii la premiul intai de nu-ti venea sa-ti crezi ochilor si urechilor! 🙂
    Cat despre soacre, eu sunt de principiul ca daca mie mi s-au intamplat lucruri urate, eu nu trebuie sa fiu la fel de uracioasa cu altii. Iar conflictul dintre generatii este o scuza pentru intoleranta si gelozie, zic eu.

  3. Mélanie Says:

    trist-celebra securitate a terorizat, arestat si ucis nenumarati români decenii întregi… 😦

    ===

    da, securistii vor fi fost obsesia românilor, pe când cea a soacrei(mama de baieti) e universala… 😉 Daca si când relatia se agraveaza între soacra si nora, problema porneste(în general) de la soacra, psihologii sustin ca femeia-mama respectiva nu si-a rezolvat „œdipe-ul” cu fiul înainte ca acesta sa devina adult…

    or fi existat si soacre securiste?!… 😀

  4. forevergreen Says:

    @Melanie, cu siguranta au existat, dar ele nu-si mai amintesc…din ’90 oamenii si-au facut curatenie in memorie. Unii au inceput chiar din decembrie ’89. Dar majoritatea sunt bine mersi! 🙂

  5. Mélanie Says:

    @4, ai dreptate, Elly… „après moi, le déluge…” si/sau: vive la mémoire sélective, n’est-ce pas?! 😉

  6. geomarz Says:

    Treaba cu securistii, cel putin pentru anii de dupa 1965, este destul de fortata. Securistii cei rai care te ascultau ce vorbesti, ce spui ce faci… si te pirau… si-ti interziceau sa…
    Experienta mea nu spune asta. In anii aceea aveam o lbertate pe care nu am avut-o niciodata dupa aceea.
    Aprecierea venea de la ce facem, nu de la ce era mama sau tata sau ce fusese bunicul…
    De aceea am avut un soc teribil dupa 89 cind n-a mai contat decit ce au fost si facut bunicii si de unde te-ai tras. Nu a mai contat de fel ce ai facut tu in viata.
    Cit perivesrte serviciile de scuriata ale unui stat, acestea nu au fost inventate de Romania Comunista. Ele au fost inventate foarte demult. Parca si regii Frnatei aveau asa ceva si Napoleon si Anglia si tarii Rusiei si prin Asia si peste tot.
    Obsesia maladiva fata de scuristi, insa, este specifica acestor vremuri si mai ales romanilor fara coloana vertebrala care explica totul, mai ales propria lasitate, cruzime, lipsa de coloana vertebrala prin asa ceva.
    Nu cred ca „vinatoarea de vrajitoare” din anii 50 din marea „democratie” etalon a lumii acesteiea a fost mai breaza decit cea de pe aici.

  7. Mélanie Says:

    O veste buna:

    Bravo Florina Ilis, lauréate 2010 pour „La Croisade des enfants”:

    http://www.courrierinternational.com/article/2010/10/20/florina-ilis-laureate-2010-pour-la-croisade-des-enfants

    http://www.courrierinternational.com/article/2010/10/21/la-roumanie-dans-le-miroir

    Între Florina si Herta, mon choix est déjà fait… 😉

  8. forevergreen Says:

    @Melanie, am avut un adevarat soc atunci cand in fata mea era un cuplu: ea nu-si mai amintea, el, da! Asa-i cu amneziile astea… 🙂

  9. forevergreen Says:

    @geomarz, citeam ieri undeva ca poti sa innebunesti milioane de oameni cu minciuni bine plasate. Si apoi culegi roadele…

  10. forevergreen Says:

    Mersi, Melanie, nu stiam, acum am aflat! Bravo ei!
    Alegerea ta e perfecta!

  11. Mélanie Says:

    @10… Avec plaisir… 🙂 îti confirm ca „operele” lu’ frau Herta(numele unei firme de crenvursti la noi!) nu au avut vreun succes rasunator aci… daca vei citi despre Florina, vei remarca printre rânduri o admiratie si o duiosie, iar „Courrier international” e un ziar extrem de serios, apreciat si reputat în toate tarile francofone. Majoritatea studentilor la relatii internationale, comertz exterior si diplomatie sunt abonati la CI!!!

    @9… din totdeauna, istoria ne-a dovedit, hélas, ca minciunile enorme si manipularea functioneaza la fix, cu rezultate cunoscute dinainte… o alta „arma” e frica de „ceva” sau de „cineva”, imaginar ori real, ce poate culmina cu o panica generala si uite-asa se deturneaza atentia popoarelor de la adevaratele probleme interne si/sau externe, pe toate meridianele…

  12. forevergreen Says:

    @Melanie, mi-am cumparat si citesc „Calatorie intr-un picior” de Herta Muller. Incerc sa o rumeg, o citesc lent, incerc s-o inteleg. Cartea e frumos scrisa, dar are ceva daunator in ea, parca-i picura otrava si tristete dintre pagini. Sunt multe obsesii, este ceva kafkian in carte. Mi-am propus sa-i fac o recenzie dupa ce-o citesc. Stii dilema: ce te faci cand nu-ti place omul din scriitor, dar iti place cum scrie? Eh?

    Legat de manipularea mediatica: se spune ca vom avea o iarna grea, cea mai grea din ultimii 1000 de ani.
    Pe urma vine dezmintirea: nu-i adevarat, e un zvon, etc.
    Ieri, iar am auzit la radio: vom avea o iarna foarte grea… 🙂

  13. geomarz Says:

    Cu iarna foarte grea, este asa. Adica asa am citi eu pe undeva. Nu prea mai stiu pe unde.
    Meteorologii polonezi au facut o estimare asupra iernii rusesti din evolutia curentului golfului care, s-a incalzit sau s-a racit. Ca nu am inteles prea bine. Ca urmare se schimba ceva prin vremea din Europa. Cum vine asta de se-ncurac, iar nu prea am inteles,.
    De unde stiu ei cum au fost iernile acu o mie de ani, ca nu prea exista inregistrari de acest fel mai pe nicaieri mai vechi de maximum 200 de ani !!! stau de ma minunez. Daca ar fi fost vorba de China, as fi zis.
    Aia scoteau (cum au mai scos) un text: avindu-se in vedere ca in ultimile 2 000 de ani (adica de cind exista la ei stat si arhive ale statului scrise in aceeasi limba) s-a intimplat cutare… s-a ajuns la concluzia ca…
    Exista asa ceva in Europa si Occident ?!
    Nu exista…
    Atunci de ce sa nu credem meteorologii rusi care spun ca iarna din Rusia va fi la fel de grea ca orice alta iarna ruseasca. Si aici trebuie sa amintim ca iarna ruseasca a invins doua mari armate…pe ce a lui Napoleon si pe cea a lui Hitler…

  14. Mélanie Says:

    Elly, asa o fi:”vom avea o iarna foarte grea… 🙂 ”

    de-altfel la Bâlea-lac era zapada joia-trecuta si-o vreme splendida…
    „veni, vidi, facut poze…” 🙂

  15. forevergreen Says:

    Dupa primul zvon cu polonezii a fost un articol in Evz, in care ei au mers la sursa si au intrebat ici si colo…toata lumea a negat ca ar fi facut estimari despre iarna grea. Deci, au concluzionat ca-i zvon. Nu mai stiu daca am salvat link-ul pe undeva, nu cred.

  16. Mélanie Says:

    à propos de cartea Hertei, ca otraprva si tristetzea transmit o senzatie de „malaise”, mal de vivre… Kafka era un torturat genial, asa c-astept recenzia!
    Meanwhile, bon courage et bonne lecture!!! 🙂

  17. Mélanie Says:

    désolée @”otraprva”=otrava, evident.

  18. geomarz Says:

    http://wattsupwiththat.com/
    Cred ca informatiile despre predictiile iernii care vine le am din blogul de mai sus.
    Beneficiaza de un imens material documentar care poate fi consultat.
    Pe urma se fac parerile personal.

  19. forevergreen Says:

    @Melanie, adevarul este ca octombrie a debutat foarte friguros! Am auzit ca a nins pe la munte, iar tu ai vazut cu ochii tai!
    Da, la Herta exista un „mal” virulent care otraveste totul in jurul ei. Ar fi trebuit sa fi terminat cartea pana acum, dar mai am si altele de facut…mersi, mi-am facut deja cateva adnotari si sper sa termin candva! 🙂

  20. forevergreen Says:

    @geomarz, interesant blogul, voi incerca sa-l rasfoiesc!
    Mersi!

  21. AaltcinevaA Says:

    Astept cu nerabdare recenzia.
    Doamna Müller nu-mi e simpatica, insa nu conteaza.
    Mi-am propus si eu sa citesc cartea, insa un lucru e cert: n-o voi cumpara. O voi imprumuta sau lua de la o biblioteca.
    Ma opresc, sa nu devin rea.

  22. forevergreen Says:

    @AaltcinevaA, saptamana trecuta am cumparat-o din curiozitate. Anul trecut, inainte de Premiul Nobel cartile ei se vindeau cu 5 lei la reducere…acum, fiind proaspat lansata costa 24 de lei si o alta era 31 de lei.
    Vreau s-o citesc deoarece vizita ei in Romania a starnit multe controverse. Am si eu un post prin septembrie cu link-uri despre eveniment. Mi-am propus sa fiu obiectiva: sa nu judec scriitura dupa impresia lasata de scriitor.
    Si adineauri am citit putin din carte: Irene sufera de dor de tara, dar isi sufoca dorul folosind diverse metode. Ea ramane o apatrida, ceea ce o marcheaza pe viata. Si isi face singura viata infernala!

  23. geomarz Says:

    Astept si eu recenzia. Si o impresie obiectiva.
    Ca si Altcineva, as vrea, parca, sa citesc coartea, dar numai cu titlu informativ. Fara sa o cumpar. Sa o imprumut, da. Mai mult, nu!

  24. forevergreen Says:

    Asa cum spuneam, nu scrie rau deloc! Are chiar unele pasaje induiosatoare…

  25. geomarz Says:

    O este proasta… Vroiam alta.

  26. AaltcinevaA Says:

    „Mi-am propus sa fiu obiectiva: sa nu judec scriitura dupa impresia lasata de scriitor.”

    Cinstit si corect.

    O zi buna tuturor!

  27. geomarz Says:

    Asta e ! Acceptam ce ni se ofera…
    Ceea ce nu mi-o face mai simpatica pe ipochimena. Acum ramina sa hotarasc daca voi citi ceva de ea sau daca voi prefera sa ramin „inculta”.

  28. forevergreen Says:

    @AaltcinevaA, ma confrunt cu aceasta dilema: omul/scriitor m-a dezamagit prin atitudinea fata de conationali afirmand ca cei sensibili au plecat din Romania, dar au ramas ceilalti…niciodata nu am sa accept astfel de jigniri colective spuse public, deoarece nu ma voi simti niciodata vinovata pentru faptul ca am calatorit in lume si intotdeauna m-am intors aici. Toti cei care au ales sa plece au o motivatie pe care eu nu-mi permit sa o judec.
    De aceea am hotarat sa citesc cartea si sa o judec obiectiv, sa ma bucur de ce-i frumos si sa ma intristez de ceea ce-i dureros…
    Va doresc un weekend frumos, oriunde va aflati!

  29. forevergreen Says:

    @geomarz, acum depinde ce fel de literatura obisnuiesti sa citesti…eu am anumite preferinte, recunosc! Nu citesc orice, spre deosebire de alte persoane. De exemplu, eu nu citesc romane fluviu(cu mici exceptii), nu am citit romane de dragoste, de aventuri, capa si spada, SF, politiste.
    Dar am citit anumiti autori ca de exemplu: Marcel Proust, Cesare Pavese, Simone de Beauvoir, Faulkner, Salinger, Boris Vian, Oscar Wilde, Hemingway, Camus, Sartre, Virginia Woolf, Steinbeck, Mircea Eliade, Eugen Ionescu si multi altii. In afara literaturii scolare „obligatorii”. De exemplu mi-au placut Camil Petrescu, Rebreanu, pe Caragiale il stiam pe dinafara, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, Sadoveanu, Calistrat Hogas, Ioan Slavici si altii care nu-mi vin in minte acum.
    Si pot sa spun ca atunci cand o carte mi se pare interesanta, citibila, merita s-o citesc!
    Eu am facut real, iar in clasa a XII-a ma gandeam sa dau la Istoria Artei, dar dupa ce-am l-am studiat Alpatov, m-am razgandit si am dat la Comert Exterior. Am intrat cu medie mare din prima si asta a fost…am facut export in economia de piata, iar in ultimii doi ani am facut si un MBA in economie. Din pacate nu mai citesc literatura in ritmul de alta data, dar imi place!

  30. geomarz Says:

    Din cei enumerati mai sus, cel mai mult mi-a placut „Pe drumuri de munte”. L-am recitit de cite ori am putut. Nu mai stiu daca am acum acces la carte.
    Am citit cu placere Jane Austin, Charlotte Brontee, Cehov, Eduardo Galeano (Memoria focului), tot un latinoamerican al carui nume nu mi-l amnitesc (Camino que anda) si, in genere iubesc literatura acestui continent. Nu am reusit sa-l citesc cu placere pe actualul cistigator al pemiului Nobel pentru literatura dar mi-am dat silinta sa citesc „Cen anos de soledad”. Am citit cu foarte mare placere valul tinerilor scriitori rusi din 74-75 (siberienii), Dino Buzzati si altii.
    Acum citesc foarte selectiv. Numai ce-mi place cu adevarat. Refuz scrierile alambicate, cu mesaje tembele si criptate cum stiu eu vreo doi autohtoni cu pretentii.
    Nu-i agreez pe Carta… pe Ana Blandiana. N-am putut sa apreciez scritura leui Grigore VIeru care mi s-a parut totdeauna prea primitiva. Nici pe Leonida Lari nu am gustat-o de laoc. Si, in genere mai pe toti moldovenii cu pretentie.
    Il ibesc pe Sergei Esenin din care am trascris o gramada de poezii pe blogul meu. Dar si pe Omar Kayamm.

  31. forevergreen Says:

    Mi-am dat seama ca l-am omis pe Dino Buzatti, cu Secretul Pdurii Batrane, dar n-am mai modificat. Eu il iubesc din liceu.
    Nici de Virginia Woolf nu cred c-am amintit…
    Pe primele doua scriitoare enumerate de tine, le-am citit si eu inainte de a descoperi literatura avangardista, absurda, existentiala, iar apoi mi-am facut alte gusturi cred…pe Calistrat Hogas imi place sa-l citesc si azi daca dau de carte pe undeva…Omar Kayam, da, imi place si mie. Am citit si literatura ruseasca destula, dar in afara de cateva nume, n-am ramas cu mare lucru, asta e!

  32. Mélanie Says:

    Crabby Dear,

    Long story, short: re-confirmi c-avem gusturi si preferintze literare comune, deh zodii complementare… 🙂

    from my Romanian inbox, poate-l stii deja, foarte frumos:

    http://www.traiesteromaneste.ro


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s