Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

Nu poti sa mergi pe strada si sa te uiti tot timpul in spate… octombrie 16, 2010

Fricile se aduna in tot timpul vietii undeva intrun cotlon al creierului.
Cand eram copil imi era frica noaptea de copaci. Freamatul lor si miscarile frunzelor imi hraneau imaginatia: vedeam tot felul de personaje ciudate care se infiripau in fata ochilor mei. Fantasme de tot felul.
De asemenea imi era frica de oamenii care se uita pe geam, adica de-afara inauntru…aveam o proprietareasa curioasa la casa in care m-am nascut, cred ca de aceea.
Pe la cinci ani mi-era frica de morala si de greseli. Obisnuiam sa gandesc cam mult si uneori ma trezeam spunand ce nu trebuie, adica ceea ce auzeam de la cei mari, dar care nu trebuia spus, sau concluzii de-ale mele, uneori simpatice si apreciate, alteori gafe. Pentru o astfel de gafa am patimit foarte mult, caci am fost obligata de mama mea sa cer scuze celor pe care i-am ofensat. Si a fost cumplit pentru mine, de aceea momentul mi-a ramas in minte pentru totdeauna.
Mai tarziu mi-era frica de barbatii urati si murdari, cu priviri animalice…pe acestia am cautat sa-i evit toata viata. Mi s-a intamplat intro seara cand mergeam la Marriott cu metroul, la un eveniment, sa ma aflu intrun vagon unde aproape trei sferturi din oameni erau muncitori zilieri murdari de noroi si mirosind urat; m-am asezat pe un scaun si incercam sa ma detasez cu gandul. Ma gandeam ce s-ar intampla daca as fi in tren, iar vagonul s-ar umple de astfel de oameni?
Imi afundam nasul in reverele pardesiului, imi adulmecam parfumul propriu si imi impuneam sa rezist.
Trebuie sa marturisesc insa un lucru: am mers singura in multe locuri in lume. Si intotdeauna imi purtam singura de grija. Chiar daca eram asteptata, sau nu, la aeroport, eu trebuia sa urmez un ritual care sa ma ajute sa-mi ating obiectivul. Deci trebuia sa ajung la bagaje, sa-mi iau carucior, sa vad cine ma asteapta, daca nu ma asteapta nimeni sa merg la autobuz, sa dau un telefon, sa am fisa, sa schimb bani, sa iau un taxi, sa ajung la hotel, sa ma cazez si asa mai departe. Desi consider ca nu eram o fricoasa, la inceput sprijineam chiar un scaun in clanta usii de la hotel, pe urma insa a trebuit sa accept atunci cand dormeam la ambasada, ca usile noastre nu se incuie.
Si toate aceste amintiri mi-au fost declansate de povestea romancii lovite in Italia, care ulterior a decedat. Si ma gandeam ca nu este drept; o femeie nu trebuie sa umble prin lume cu teama ca cineva o va lovi mortal…

Pentru simplul motiv ca este puternica:

 

4 Responses to “Nu poti sa mergi pe strada si sa te uiti tot timpul in spate…”

  1. Manole Says:

    Nici in lume si nici acasa. Si totusi femeia ia a murit. O ROMANCA a murit.

  2. forevergreen Says:

    Da, o romanca a murit stupid, pentru ca un pusti italian in calduri i-a dat cu pumnul in cap…si cine stie cat o fi zacut acolo jos si nimeni nu s-a uitat la ea… 😦

  3. […] publicat in: PersonalNu poti sa mergi pe strada si sa te uiti tot timpul in spate… Nu este drept… Share and […]

  4. […] Nu poti sa mergi pe strada si sa te uiti tot timpul in spate […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s