Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

Nu poti sa mergi pe strada si sa te uiti tot timpul in spate… octombrie 16, 2010

Fricile se aduna in tot timpul vietii undeva intrun cotlon al creierului.
Cand eram copil imi era frica noaptea de copaci. Freamatul lor si miscarile frunzelor imi hraneau imaginatia: vedeam tot felul de personaje ciudate care se infiripau in fata ochilor mei. Fantasme de tot felul.
De asemenea imi era frica de oamenii care se uita pe geam, adica de-afara inauntru…aveam o proprietareasa curioasa la casa in care m-am nascut, cred ca de aceea.
Pe la cinci ani mi-era frica de morala si de greseli. Obisnuiam sa gandesc cam mult si uneori ma trezeam spunand ce nu trebuie, adica ceea ce auzeam de la cei mari, dar care nu trebuia spus, sau concluzii de-ale mele, uneori simpatice si apreciate, alteori gafe. Pentru o astfel de gafa am patimit foarte mult, caci am fost obligata de mama mea sa cer scuze celor pe care i-am ofensat. Si a fost cumplit pentru mine, de aceea momentul mi-a ramas in minte pentru totdeauna.
Mai tarziu mi-era frica de barbatii urati si murdari, cu priviri animalice…pe acestia am cautat sa-i evit toata viata. Mi s-a intamplat intro seara cand mergeam la Marriott cu metroul, la un eveniment, sa ma aflu intrun vagon unde aproape trei sferturi din oameni erau muncitori zilieri murdari de noroi si mirosind urat; m-am asezat pe un scaun si incercam sa ma detasez cu gandul. Ma gandeam ce s-ar intampla daca as fi in tren, iar vagonul s-ar umple de astfel de oameni?
Imi afundam nasul in reverele pardesiului, imi adulmecam parfumul propriu si imi impuneam sa rezist.
Trebuie sa marturisesc insa un lucru: am mers singura in multe locuri in lume. Si intotdeauna imi purtam singura de grija. Chiar daca eram asteptata, sau nu, la aeroport, eu trebuia sa urmez un ritual care sa ma ajute sa-mi ating obiectivul. Deci trebuia sa ajung la bagaje, sa-mi iau carucior, sa vad cine ma asteapta, daca nu ma asteapta nimeni sa merg la autobuz, sa dau un telefon, sa am fisa, sa schimb bani, sa iau un taxi, sa ajung la hotel, sa ma cazez si asa mai departe. Desi consider ca nu eram o fricoasa, la inceput sprijineam chiar un scaun in clanta usii de la hotel, pe urma insa a trebuit sa accept atunci cand dormeam la ambasada, ca usile noastre nu se incuie.
Si toate aceste amintiri mi-au fost declansate de povestea romancii lovite in Italia, care ulterior a decedat. Si ma gandeam ca nu este drept; o femeie nu trebuie sa umble prin lume cu teama ca cineva o va lovi mortal…

Pentru simplul motiv ca este puternica:

 

Cronica de sambata

Filed under: atitudine,editorial,life,Uncategorized,women — forevergreen @ 9:36 am
Tags: , , , ,

Afara este un fel de „Oslomorning”, adica o dimineata de toamna ploioasa, intunecata si promitatoare…ce promite nu stim exact. O cafea buna, cu siguranta!

Aflam ca in Saptamana fara tv va exista o zi a muzeelor deschise in 25 Noiembrie, detalii aici.

Vestea trista este ca romanca agresata in Italia a decedat. Indiferenta oamenilor care trec pe langa o persoana agresata, cazuta si-a mai facut efectul si acum.

Suntem numai buni de Halloween, punem masti peste masti pe figura incat vom ajunge sa nici nu mai stim cine suntem cu adevarat!