La ora 7 dimineata, Soarele e deja sus pe cer. O racoare placuta te invaluie din toate partile. Toata lumea se grabeste. Desi se presupune ca la ora aceea este un trafic normal, in Bucuresti trafic normal inseamna toate benzile ocupate. Lipsesc blocajele si cozile la stop, este adevarat!
Oamenii se grabesc sa ajunga fiecare unde are treaba. Magazinul Unirea pe dreapta, Centrul vechi pe stanga, o librarie Adevarul aparuta pe Doamnei in colt unde a fost Lee Cooper, Spitalul Coltea pe dreapta, Piata Universitatii, Piata Romana…apoi drumul spre Moxa.
La orele diminetii totul are un sens caci este inceputul unei zile noi.
Acelasi drum parcurs cu metroul cu o ora mai tarziu inseamna o mare aglomeratie de oameni care merg la serviciu pentru ora 9.
Trebuie sa te inarmezi cu rabdare si multa bunavointa. La Piata Romana floraresele sunt deja active, isi aranjeaza marfa. Constati ca s-a mai inchis o terasa, unde era Casata inainte. Trotuarul de vis-a-vis este iar in lucru; te poti impiedica usor in dalele de piatra. Miroase a covrigi proaspeti. Bucurestiul are covrigarii in fransiza peste tot prin piete, pe strada, la metrou. Au invins Fornetti definitiv.
Piata Amzei este o amintire, o amintire frumoasa…De vreo trei ani se lucreaza, se tot lucreaza…rezultatele nu se vad deocamdata. Exista doua corturi unul cu flori si altul cu fructe si legume. Indraznesc sa-mi amintesc ce farmec avea piata asta cu ani in urma…
Acum doua zile am asistat la o scena: un domn aflat pe un scaun cu rotile este adus de o infirmiera in fata unui cabinet unde se face EKG. Infirmiera intra in cabinet si duce fisa domnului aflat intro stare destul de precara. Dupa ce iese infirmiera din cabinet domnul precizeaza cu un glas care se vrea ferm: spune-le ca la usa este domnul doctor N….! Infirmiera raspunde: stiu…
In acel moment uitandu-ma la acel om in pijama cu dungi am realizat ca in viata nu mai reprezinti mare lucru atunci cand esti plimbat pe scaunul cu rotile…
Azi dimineata am avut o a doua revelatie: intro dimineata frumoasa de septembrie oriunde sa te trezesti, numai intrun spital, NU!
Norocul meu ca n-am stat prea mult acolo.
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
„Niciodata toamna nu fu mai frumoasa, sufeltului nostru iubitor de moarte…”
Nu mai stiu de unde este verdul… 😦
Nici eu nu stiu…
@”am realizat ca in viata nu mai reprezinti mare lucru atunci cand esti plimbat pe scaunul cu rotile…” trist, dar atât de-adevarat, hélas! 😦
discutam acum doua zile cu o amica-psihologa la cel mai mare spital toulousean despre stress si mal-être în general si cel aparut în ultimii ani la toate categoriile de salariati, inclusiv sefi, directori, etc. delicat, greu, un fel de bomba întârziata ce poate cauza daune grave, fatale…
am retinut ceva ne-auzit/ne-citit pâna la ea si m-am gândit la tine… 🙂
zicea cam asa: viata e ca un scaun… mai confortabila când are cele 4 picioare: servici, familie, viata sociala si gradina personala… daca-i lipseste unu’, celelalte risca sa se „rupa” unu’ dupa altu’… sa fii în situatia de-a te aseza pe jos. I-am dat dreptate…
Bonjour, Melanie!
Eu as configura acum astfel scaunul: sanatatea, familia&/sau serviciu, banii&viata sociala, apoi gradina personala, sau alte pasiuni… 🙂
Am auzit la radio ca oboseala cronica are la baza un virus recent depistat, deci omenirea este virusata la maximum. Cine n-a lucrat over-time in viata lui? Eu, mai tot timpul…dar dorm bine, asta-i marele meu avantaj. Ii compatimesc sincer pe cei care nu-si pot odihni creierul prin somn!
@4, ai auzit bine, Elly… voilà de vezi, ca franceza stii:
http://www.lemonde.fr/planete/article/2010/09/03/fatigue-chronique-la-suspicion-s-accroit-autour-d-un-virus_1406324_3244.html#xtor=AL-32280184
Bonne journée et une semaine sereine!
Bonjour, Melanie!
Eu am incredere in postul de radio national si in stirile lor de bun simt!
O zi buna si tie, sa ne citim cu bine! 🙂
Merci pentru info! 🙂