O vedeam in fiecare dimineata plimbandu-si catelul cu o nuielusa in mana. Apoi nu am mai vazut-o cateva luni de zile. Intro seara le-am zarit pe amandoua si mi s-a parut ciudat felul in care purta catelul legat de mijloc…acesta isi folosea numai labutele din fata. Nu am rezistat sa o intreb ce s-a intamplat si astfel am aflat ca i-a paralizat catelul, ca nu-si mai poate folosi labutele din spate, ca a fost la doctor cu el, dar nu se mai poate face nimic. I s-a sugerat sa-l eutanasieze, dar catelul mananca bine, e vioi, copiii care sunt plecati din tara i-au spus sa-l mai tina in viata cat s-o putea…
Si ea il scoate din casa in brate, se plimba putin cu el, apoi ii asterne un cearsaf langa trotuar, intre masini, se asaza pe un taburet si citeste o carte, iar catelul se bucura de peisaj in felul lui. Priveste, adoarme, mai latra copiii care trec cu rolele in viteza…acum sunt vis-a-vis, in curand se lasa seara si se vor duce in casa.
Nu are rost sa spun ca nu toti oamenii isi trateaza animalele de companie in felul acesta, dar merita sa spun ca-i admir pe cei care o fac.
Comentarii recente