Ciuba, cainele nostru cel mai mare nu mai e…
S-a prapadit…imbatranise…de ceva timp se misca greu…nu mai auzea de cativa ani. Am gasit aici o poveste mai veche desprea ea.
Noi i-am facut viata mai buna in ultimii zece ani.
Ciuba a fost un caine dragastos la prima vedere. In urma cu zece ani cand mergeam la curte m-am trezit intro zi cu doi caini tolaniti la picioarele mele: unul alb, Ciuba si unul negru, Negrila. Eu bateam in poarta sa fiu auzita. Soneria cred ca nu era inca montata. Cand te trezesti flancata de doi caini mari , necunoscuti, te poti speria…dar n-a fost cazul meu. Pe urma, cand plecam de la curte, cei doi ne conduceau pana acasa. Negrila, mai obraznic , intra in scara blocului. Ciuba, cuminte si disciplinata, astepta la intrare sa primeasca ceva…
In 2001 cand a inceput otravirea cainilor pe strada cei doi au fost primiti in curte alaturi de Coco ca sa-i salvam de hingheri. Negrila n-a vrut sa stea. L-au luat hingherii din somn…
Ciuba insa, inteligenta si dragastoasa a devenit o adevarata Lady a curtii si asa a ramas pana azi-noapte cand a decis sa plece langa Coco, Fetita, Beju si toti ceilalti in raiul cainesc…
Comentarii recente