Crengute de forzitia si orhidee urmeaza sa expun…
Afara ninge si viscoleste-n continuare…
In cautare de forzitia, m-am intors in timp cu doi ani in urma…ce scriam exact acum doi ani pe primul meu blog greenfield .
Cismigiu ca-ntotdeauna
„Si-a imbracat hainuta de primavara, pe strada coniferelor e verde totul in jur. Peluzele principale au fost asezonate cu panselute, a iesit iarba, sunt si albastrele. E plin de forzitia, floricele galbene au colorat peisajul. Bazinul e golit, se curata si se aranjeaza fundul lacului. Restaurantul Monte Carlo de pe lac e la locul lui, de asemenea celebra buturuga si foisorul. Podetul strajuit de-o parte si de alta de copaci inlantuiti din ciment e la locul lui, de asemenea izvorul lui Eminescu si statuia lui Sissi. Parculetele pentru copii si-au schimbat jucariile din dotare, e lume multa, bancile sunt ocupate.
Multa lume se plimba, cu role, cu carucioare, cu caini (desi cred ca e interzis, iar cainii comunitari sunt si ei prezenti pe alei). Floricele, vata de zahar, femeia cu seminte, nu l-am vazut pe fotograf, de obicei era si ursul cu el, dar poate s-a schimbat fotograful…
Lacul pe care alta data se plimbau lebedele este secat. In schimb sunt gugustiuci si mierle curajoase din belsug.
Intre timp, toaletele ecologice s-au transformat in bombe ecologice, se simte de la distanta. Acesta-i Cismigiul, cel dintotdeauna.
Later edit:
Cand merg in Cismigiu imi place sa intru pe langa liceul Gheorghe Lazar si sa ies pe
poarta principala, vis-a-vis de Primarie. Era o brutarie celebra Spicul, in stanga, pe vremuri si un pic mai incolo un club. In zare se vede turnul cladirii unde era Informatia. Se vede si noul centru de afaceri de sticla unde e Biroul de credite la etaj.
In completare, raul Dambovita era plin de pescarusi. Cand vii de la metrou, lasi pe partea stanga Teatrul Bulandra cu piesa „Si ce daca-i o curva”, asa scrie pe afis.
Pe alti stalpi sunt afise cu baletul „Lacul lebedelor”, care va fi, prin luna mai. Concluzia: ce viata culturala palpitanta e in Bucuresti.”
Atunci venise primavara in Cismigiu, acum e iarna…
Minunate-s orhideele tale, pe drept considerate cele mai nobile flori…
2°C aici, soare cu dinti(de lapte?!), urme de zapada… du „jamais vu” en mars!!!
@”“Si ce daca-i o curva”, asa scrie pe afis.”
– emoticon: bouche-bée…
Anul trecut au rezistat o luna de zile orhideele primite, acum cred ca una dintre ele a fost inghetata…dar in curand infloreste forsitia si ma bucur ca sotul meu a fost atat de inspirat…caci afara e ger, viscol, zapada s-a asternut…copacii s-au albit…
Teatrul la noi este mai mult decat avangardist…este de-a dreptu’ violent din punct de vedere al mijloacelor de exprimare: limbaj, gesturi, tinuta, etc.
Si cand o actrita este pusa sa faca pipi pe scena la cativa metri de spectatori cum e? 🙂
@”Si cand o actrita este pusa sa faca pipi pe scena la cativa metri de spectatori cum e? 🙂 ”
– nu stiu, ca n-am vazut, n-am auzit… is it a sick joke or what?!…
Melanie, se intampla in una dintre piesele vazute de mine anul trecut de doua ori (prima a fost un fel de avanpremiera) la Teatrul foarte Mic…imi scapa denumirea exacta, dar exact asa se intampla pe scena…iar scaunele spectatorilor sunt pe-acolo pe undeva…culmea este ca nu m-a scandalizat, dar ma gandeam ca este o situatie jenanta pentru actrita…