Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

9 Responses to “Pescarusii de pe Dambovita…”

1. Mélanie Says:

   februarie 19, 2010 at 4:28 pm

   Frumos… si pe Garonne sunt pescarusi, cum Mediterana e la doar 150kms. Din principiu, NU arunc mâncare niciodata; daca-mi ramâne pâine uscata, o dau mereu la vrabii, gugustuci, mierle si… arici, care vin zilnic în backyard sau o pastrez pentru ratzele unor lacuri din zona.
2. forevergreen Says:

   februarie 19, 2010 at 4:35 pm

   Melanie, anul trecut am hranit ratele, gastele, porumbeii din parcuri, anul acesta n-am ajuns inca…dar voi recupera!
   Pentru pasari am cumparat o paine din zona, nu e prima data cand fac acest lucru… 🙂
   Acasa am in grija tot pasaretul din zona…le dezghetam apa in fiecare zi cat au fost gerurile mari.
3. Mélanie Says:

   februarie 19, 2010 at 4:45 pm

   à propos de pescarusi, iata ceva cunoscut, sper sa-ti faca placere: versurile lui Baudelaire…

   L’Albatros

   Souvent, pour s’amuser, les hommes d’équipage
   Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers,
   Qui suivent, indolents compagnons de voyage,
   Le navire glissant sur les gouffres amers.

   À peine les ont-ils déposés sur les planches,
   Que ces rois de l’azur, maladroits et honteux,
   Laissent piteusement leurs grandes ailes blanches
   Comme des avirons traîner à côté d’eux.

   Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule !
   Lui, naguère si beau, qu’il est comique et laid !
   L’un agace son bec avec un brûle-gueule,
   L’autre mime, en boitant, l’infirme qui volait !

   Le Poète est semblable au prince des nuées
   Qui hante la tempête et se rit de l’archer;
   Exilé sur le sol au milieu des huées,
   Ses ailes de géant l’empêchent de marcher.
   –
   ultima strofa e atât de realista: auto-portretul poetului „blestemat”…

   P.S. o alta incursiune în lumea minunata a pasarilor marine: ai citit „Jonathan Livingston, le goéland” de Richard Bach?… superb, plin de simboluri… Jonathan cel îndraznet si curajos, un rebel(sic!), zboara din placere, nu numai în cautarea hranei zilnice… de fapt, ajunge din ce în ce mai sus, sperând sa gaseasca sensul vietii… evident ca prin atitudinea lui îsi jeneaza, agaseaza semenii… dar nu-i bai, îsi va face alti prieteni… 🙂

   „Nous sommes libres d’aller où bon nous semble et d’être ce que nous sommes…”///”Le paradis n’est pas un espace et ce n’est pas non plus une durée dans le temps. Le paradis c’est simplement d’être soi-même parfait.”
4. Mélanie Says:

   februarie 19, 2010 at 4:56 pm

   2 zburatoare islandeze sunt în drum spre… Bucarest, so check your inbox, please! 🙂
5. alina arghirescu Says:

   februarie 19, 2010 at 6:04 pm

   anul trecut ,era o placere ca impreuna cu sotul meu sa luam cateva paini si sa mergem din Dr.Taberii undeva pe chei si sa dam de mancare la pescarusi !
   nu fac filozofie dar stiti cat este de minunat…..sa ai,sa dai si sa te bucuri !
   acum lucrurile sunt putin OPTUITE cum le spun eu,adica,ceva in cerc inchis,pt.ca trebuie sa te grabesti spre casa,sa numeri cu grija banii din motive bine stiute,….
   DAR VINE PRIMAVARA ! ! !
   IESIM SA- I DAM SALUTUL DE BUCURIE,SIMTIM EXPLOZIA SENTIMENTELOR CARE TE FAC SA RENASTI !
   si pentru ca zborul este tipic LIBERTATII ,veniti si voi,ne asteapta pescarusii !!!!
6. forevergreen Says:

   februarie 19, 2010 at 6:23 pm

   Melanie, am fost intrun „break” de „laundry&kitchen”, stii cum suntem noi, femeile 🙂
   Poezia lui Baudelaire o stiam pe vremuri foarte bine. Aici am intalnit pentru prima data cuvantul „naguere” care-mi place si-acum foarte mult…are atata farmec si rezonanta…
   Cartea n-am citit-o dar citatul este minunat!

   Completarile tale sunt foarte inspirate, ca de obicei…eu am fost cam lapidara, recunosc! 😛

   Am vazut mailurile dar n-am deschis deocamdata. A propos, celelalte fotografii superbe cu lacul n-au putut fi descarcate… 😦
7. forevergreen Says:

   februarie 19, 2010 at 6:28 pm

   @Alina, noi mergeam anul trecut in parcul IOR cand era lacul jumatate inghetat, apoi am mers in Cismigiu. Bine, am hranit porumbeii si in Brasov, in Oslo, dar si in Milano! 🙂
   Pasarile sunt aceleasi pretutindeni, cu mici diferente…abia asteapta sa fie hranite.
8. Mélanie Says:

   februarie 19, 2010 at 10:07 pm

   @”celelalte fotografii superbe cu lacul n-au putut fi descarcate… :(”

   very bizarre, indeed… oare de ce?!… din moment ce pescarusul si rândunica arctica au avut acelasi expeditor=moi… 🙂
9. forevergreen Says:

   februarie 19, 2010 at 10:29 pm

   Expeditorul da, dar jpeg-ul sau ce-o mai fi n-a fost acceptat de acelasi calculator…si nu cred ca am facut eu manevre gresite.
   Acum mi le-a luat imediat! 🙂
   Poate mai incerc maine sa le descarc…in cazul in care nu voi avea alte „indatoriri” 😀

Lasă un răspuns

Scrie un comentariu aici...

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Email (obligatoriu) (Adresa de email nu va fi publicată.)

Nume (obligatoriu)

Site web

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Notifică-mă prin email când sunt publicate comentarii noi.

Notifică-mă prin email când sunt publicate articole noi.

Δ