Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Aflasem ca urma sa vina in noaptea aceea. Cum cine? Mosul cu bradul si cu daruri pentru copiii cuminti. Si cum eu am fost intotdeauna un copil cuminte, ascultator, dar foarte circumspect, rational si introvertit, imi pusesem sperante mari in acea noapte. Si-mi propusesem sa nu adorm deloc, sa-l vad si sa-l aud.
Toata ziua mama gatise bunataturi, casa mirosea a sarmale, cozonaci si piscoturi fine, cum numai ea stia sa faca. Imi amintesc cum seara tarziu stateam cocotata undeva sus si-i priveam pe parinti cum trebaluiau prin camera in care dormeam noi, copiii. Mama punea perdeaua la geam, iar tata freca podeaua. La un moment dat ne-au obligat sa ne culcam, dar eu eram experta in mimat somnul, caci ani de zile am pacalit-o pe mama ca dorm, dar de fapt ma faceam ca dorm si inventam povesti in capul meu de copil. Stiu ca am rezistat eroic nemiscata cu nasul varat in tablia patului adulmecand mirosul de lemn vechi lacuit. Adoram mirosul acela, iar locul de la perete mi-era adjudecat intotdeauna. Fratii mei puteau sa doarma oriunde, numai la perete, nu, acela era locul meu.
Cred ca m-a furat somnul dupa ce-au terminat parintii treaba, asa ca m-am trezit a doua zi dimineata cu un ditamai bradul impodobit in camera si plin de cadouri pe langa el. Eu primeam de obicei papusi de carpa cu capul de carton presat. Le dezbracam rapid sa vad ce au pe dedesubt si mai ales sa descopar vreun mecanism de apasat ca sa spuna: „ma-ma”…dar papusile mele nu spuneau niciodata nimic, pentru ca erau din acelea obisnuite.
Iar spre seara a mai venit un Mos cam rosu la fata, care semana leit cu fratele mai mic al lui tata, cu un sac de jucarii. Cred ca mi-a adus o soba de gatit de tinichea si oale, caci tare-mi mai placeau mobila si celelalte ustensile pentru papusi.
Asa, mi-a mai trecut supararea ca nu l-am vazut pe mosul care-a adus noaptea bradul impodobit.