Aseara am fost la teatru. Am revazut o piesa/balet pe care cred ca am vazut-o la avanpremiera, dar n-am avut timp sa verific.
Intrucat era devreme cand am coborat din metrou, m-a impins curiozitatea sa vad ce inseamna „parfetaria” deschisa recent in Pasajul de la Universitate. Dezamagire totala. O cofetarie banala, de cartier, in somptuozitatea pasajului pe unde trece atata lume. Galantare si frigidere standard, mese si scaune obisnuite. Sincera sa fiu ma asteptam la ceva mai deosebit, mai sofisticat(aici ar trebui sa spun de ce mi-a placut la StarBucks, de exemplu).
Dar ce-a urmat chiar m-a pus pe ganduri. In frigiderul din dreapta intrarii erau cateva tavi cu clasicul „parfait” invelit in hartie, ca in cofetariile clasice de acum douazeci de ani. Asta n-ar fi fost nimic, daca la etajul inferior n-ar fi zacut aruncate langa tava cateva bucati ramase din mai multe „parfait”-uri, iar la un alt nivel al frigiderului nu mi-ar fi atras atentia niste resturi de prajituri si frisca. Am intrebat ce-i cu resturile acelea la vedere si mi s-a raspuns ca sunt pentru „degustare”. Profund dezamagita de aspectul acelor resturi(care mi-au inspirat ca mai fusesera mancate anterior), care tronau in frigider am iesit din nou infiintata „parfetarie” unde nu am sa mai intru niciodata. Asa ceva n-am vazut in viata mea intro cofetarie din lumea asta. Si am vazut atatea.
Se asorteaza cu filmul primit de la Melanie:
Comentarii recente