Este ziua cand am intrat in „campul muncii”, cum se spune, cu ani in urma, dupa terminarea facultatii, iar de atunci n-am stat la distanta de locul de munca decat pentru perioade limitate de timp, justificate de motive intemeiate.
In general a fost greu si apasator din multe puncte de vedere, dar am supravietuit. Aseara am vazut un filmulet despre dezvoltatea economiei in SUA, iar astazi am inceput sa citesc „The Goal”, carte recomandata de un profesor de-al nostru.
Imediat mi-a zburat gandul la stresul in care am lucrat ani de zile; atunci cand intram in birou si aflam ca m-a cautat sefa de serviciu, sau directorul, sau cineva la telefon. Pe birou ma astepta un teanc de hartii de rezolvat. Fiecare hartie reprezenta una sau mai multe probleme de rezolvat de ieri. Unele erau noi, altele abia intrate, iar peste zi intrau altele.
Si acest lucru se intampla deoarece am trait vremurile boom-ului exportului romanesc.
Era important sa-ti stabilesti prioritati. Uneori deschideam un biblioraft, apoi altul deasupra, apoi altul, iar teancul se ridica amenintator. Important este ca reuseam sa le fac fata, nici eu nu stiu cum.
Am mancat mult stres pe paine, acesta este adevarul. Asa ma dezobisnuisem sa mananc la birou din lipsa de timp. Cand mergeam in tarile nordice si vedeam ce relaxata este lumea de-acolo de multe ori ma intrebam cum e posibil? Pauza de cafea, pauza de pranz si-apoi alta pauza de cafea. Si astfel norvegienii au ajuns sa fie cei mai invidiati la stilul de viata. Oare noua ce ne lipseste, sau unde gresim? Multe raspunsuri le stiu deja: noi credem ca le stim pe toate, dar de fapt traim haotic incercand sa aplicam cate putin din toate. Cred ca la capitolul management mai avem multe de invatat.
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente