Deci astazi am treaba la bucatarie si cu calculatorul. Nu am plecat la mare, desi toata familia mea, aripa tanara, tocmai porneste pe Autostrada Soarelui, merge la Liberty Parade.
Am pornit heatingul in bucatarie cu noaptea-n cap: deja am copt vinete, fierb dovlecei si orez.
Urmeaza sa fac supa de rosii si ardei umpluti cu ciuperci.
Din cand in cand am sa relatez de la fata locului, eventual sa va dau retetele si sa va impartasesc cateva trucuri sau secrete de la bucatarie.
Acum ma duc sa spal ciupercile si sa le calesc cu ceapa. Sunt fericita ca tocmai m-am spalat pe cap cu Wash & Go, samponul care mi se potriveste!
Later edit 1: 10,30 am
Vinetele coapte le amestec cu dovlecei fierti. Apoi le toc, adaug ulei si condimente. Se pot amesteca cu ceapa tocata marunt, cu smantana, sau cu maioneza. Dar orice amestec inseamna mai multe toxine in organism, acesta a fost secretul no.1.
Ciupercile calite cu ceapa si cu verdeturi sunt gata; le-am amestecat cu orezul fiert, am adaugat marar si putin suc de rosii. Urmeaza sa umplu ardeii si sa-i capacesc cu felii de rosii. Pe urma ii pun in tava acoperiti cu apa si-i bag in cuptor.
Later edit 2: 11,45 am
Supa de rosii cu dovlecei, zarzavat, patrunjel si leustean, la care am adaugat suc de rosii natural(din frigider) este gata si miroase foarte bine.
Din restul de ciuperci calite cu ardei gras am facut o ciulama de ciuperci. Acum am parasit bucataria deoarece deja e foarte cald acolo.
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Noi suntem invitati la verisori(francezi) din „judetul” Aveyron, la 150kms de Toulouse si la 30kms de celebrele „beciuri”(caves!) de (la) Roquefort… Consuma numai fructe si legume din gradina lor, idem pentru „zburatoare”: pui, gaini, ratze…
trai nineaca!!! 🙂
Foarte frumos, totul Eco!
Eu vreau sa termin cu gatitul pana vine caldura, iar dupa-amiaza ma voi duce la gradina sa ma bucur de fiecare coltisor…
Petrecere frumoasa atunci!
Spor la bucatareala, Elly! 🙂
Pregatesc periodic salata de vinete, caci are un succes asigurat de mult… 😉 Coc vinetele la cuptor(electric), sub grill. Dupa ce le „bat” pe fund de lemn, adaug: ulei de masline, sare, piper si o ceapa verde tocata marunt, atat. O servesc cu salata de rosii(vinaigrette: ulei de masline, otet de smeura, sare, piper si patrunjel verde!) si telemea de oi(feta). Precizez ca adaug extrem de putina sare, adesea fiecare isi pune in farfurie…
A propos de sampon, folosesc de ani Garnier cu argila si anis(anason?!), pretul a ramas constant, max 3 euros/flaconul de 250ml; au scos un altu’ recent, cu drojdie de bere si grenade(rodie?!), e pas mal, aussi…
Mersi Melanie, urmeaza sa adaug detaliile bucatarelii mele, acum ma duc sa umplu ardeii.
Nici eu nu gatesc sarat, nici piperat, nici iute…gatesc aromat si usor de digerat.
Apropos de sampon eu ma impac bine si cu Pantene, in general imi place samponul care da volum natural parului.
Cu Garnier nu prea rezonez…de gustibus!
I’m back… Am re-ascutat in masina:
Whitney Houston – I will always love you…
si cum iti place Kevin Kostner, iata-i in „The Bodyguard”:
Pentru acel sarut fugar, inainte de despartirea definitiva…
Splendid, parerea mea.
Da, scena aceea e minunata, are multa incarcatura…pe vremea aceea Whitney era fericita, mai tarziu au inceput si necazurile.
Mersi pentru link! 🙂
Good mornin’ from serene Toulouse!
Greu de accesat blogul tau azi… Any idea WHY?…
Buna dimineata, Melanie!
Eu am intrat usor aici, in schimb pe alte platforme nu pot intra deloc. De-ale tehnicii internautice…care ma depasesc 😛
Tu ca tu, dar pe mine ma depasesc rau de tot, desi traiesc cu un rocket(and computer) scientist… 😉
Eu macar am reusit sa invat sa pictez…am o icoana pe lemn pictata de mine, iar anul trecut am pictat niste flori 🙂
Ferice de tine! I’m serious. NU posed nici-un fel de talent artistic… tocmai d-aia, am o sincera admiratie si-un profund respect pentru artisti si muzicieni…
Mie imi placea sa cos, sa crosetez, sa tricotez, sa fac croitorie, in liceu si facultate ma imbracam singura. Eram ultimul racnet al modei…tata a fost croitor de lux, iar mama era priceputa la toate.
Casa noastra era un fel de atelier de creatie, foarte provocator pentru noi, copiii. Si mai ales faptul ca aveam libertate deplina sa croim, sa coasem, sa crosetam. Aveam colectii de Burda, Quelle, etc., materiale, laneturi, masina de cusut si consultanta de specialitate: tata ne facea tipare perfecte. Uite, despre asta nu cred ca am scris vreodata.
Iar faptul ca m-am maritat cu un pictor/decorator a fost o continuare fireasca…
Te-anunt chère madame ca stiu sa cos si sa fac ceva „croitoarela”(sic&LOL!) simpla, but YOU win… 😀
N.B. felicitari pentru mariajul cu un ARTIST!
[…] Articolul nu apartine niciunei categorii.Cum ma distrez in weekend? Uite-asa: https://forever-green.org/2009/07/18/jurnal-de-gospodina-cazaniera-in-weekend/ […]