Cand sotul te enerveaza exista trei optiuni: sa-l ignori, sa-i canti in struna, sau sa te certi cu el. Ar mai fi si o a patra: sa-l schimbi! 🙂
Nu sunt de-ai nostri, sunt pepeni din import, globalizati…O alta poveste cu batrani
Intro zi in piata. Stateam la rand la capsuni. Seful tarabei punea capsuni in punga. Doamna sefului tarabei cantarea si incasa banii.
Seful tarabei se plangea ca o femeie batrana i-a dat punga sa-i puna cateva capsuni. Iar el a refuzat-o, ca ce, el poate sa dea asa la toata lumea fara bani? Cauta aprobarea in multime. In afara de nevasta nimeni nu zicea nimic. Mi s-a cam facut lehamite, dar mi-am luat capsunile si am plecat.
Peste vreo saptamana-doua, stau la rand la taraba de-alaturi, la rosii. Observ ca la omul nostru nu cumpara nimeni. Mi-amintesc episodul cu capsunile si ma gandesc ca o fi blestemul batranei care-si dorea cateva capsuni. Regret ca n-am fost atunci de fata sa-i platesc batranei un sfert de kilogram da capsuni.
Morala: e plina lumea de imbuibati si de egoisti. Unii n-ar imparti cu semenii lor nici o paine, daramite un kilogram de capsuni.
Femeia cu mileuri din macrame
Poti sa o intalnesti in fata oricarei piete din Bucuresti. Este foarte curat imbracata, are parul alb, este ridata de grijile vietii. Tine in mana doua mileuri crosetate din macrame. Mileurile sunt apretate si calcate. Nu trebuie sa te intrebi ce vei face cu ele, dar e bine sa te opresti si s-o intrebi: cat costa mileurile?
Trei lei bucata, vine raspunsul prompt si e bine sa le iei pe amandoua (m-am gandit eu automat). I-am dat o hartie de zece lei si am rugat-o sa mi le aseze intro plasa langa revista, sa nu se sifoneze. Isi facea socoteala cu glas tare ca are sa-mi dea inapoi patru lei. Am anuntat-o ca nu-mi datoreaza nimic si atunci s-a luminat la fata pentru a doua oara. Nu am lasat-o sa-mi termine povestea cu pensia mica, pe care o primeste peste nu stiu cat timp. A vrut sa ma convinga ca am facut o fapta buna, iar eu i-am spus ca mai am mileuri de la ea, din alt timp, din alta piata si ca imi aminteste de mama mea. Bineinteles ca mi s-a inmuiat glasul a plans si atunci ne-am despartit.
Pe drum am mai facut si alte „fapte bune” cu dovlecei si castraveti, verdeturi, visine astfel incat de-abia imi mai simteam mainile. E inutil sa spun ca este atata lume necajita pe strazi sambata dimineata, dar catora dintre noi le pasa?
Serbetul de casa (reloaded)
Baclavale, sarailii, nuga, serbet sunt delicatesuri turcesti pe care le stim de copii.
O lingurita de serbet servita in apa rece e un delicates de zile calde, de vara, servit in curte, la umbra, sub umbrela sau sub bolta de vita de vie. Pe vremuri, serbetul se gasea la borcan in cofetarii sau la “alimentara”; de cacao, de fistic, de lamaie, de trandafiri sau de fructe.
Serbetul se poate face in casa.
Am o reteta din caietul meu miraculos:
1 kg de zahar, un pahar de suc de fructe(capsuni, zmeura, fragi, etc.)
Se pun la foc intr-un vas smaltuit zaharul si sucul de fructe, intai la foc mic, pana se topeste zaharul, pe urma la foc iute. Se ia mereu spuma. Serbetul este legat atunci cand picaturi din compozitie puse in apa nu se dizolva. Se lasa la racit, apoi compozitia se freaca cu lingura de lemn pana ce serbetul isi schimba culoarea. Se adauga o lingurita de zeama de lamaie si apoi se pune in borcane.
Cand eram copil cea mai mare bucurie era sa merg cu mama mea in vizita la doamne in varsta care aveau intotdeauna mileuri brodate in casa, ciucurei crosetati in forma de ghinda sau de ciupercute prinsi la cheile dulapurilor si fursecuri, dulceata sau serbet de oferit.
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente