Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Forevergreen fresh facts, attitudes and positive vibes, health, wellness, diet, pregnancy, weight loss, diete, silueta, noutati

E grea meseria de parinte, dar si frumoasa mai 30, 2009

Filed under: atitudine,life,women — forevergreen @ 6:36 am
Tags: , , , ,

Nu este usor sa cresti copii, niciodata nu a fost usor. Se spune ca atunci cand un copil este mic asa sunt si problemele, iar atunci cand este mare cresc si acestea din urma. Nu sunt intru totul de acord; greu poate fi si atunci, dar si mai tarziu. Pentru ca se apropie ziua copilului vreau sa spun un singur lucru: copiii sunt un dar nepretuit si merita sa-ncerci, macar o data in viata. Cine traieste egoist si se gandeste ca un copil i-ar incurca viata, sa se mai gandeasca o data. Copilul te umanizeaza, te face mai bun, mai atent, mai altruist. Dar pentru a te modela dupa copilul tau trebuie mai intai sa vrei sa te lasi remodelat si sa stii sa renunti.

 

14 Responses to “E grea meseria de parinte, dar si frumoasa”

  1. Mélanie Says:

    Multumesc pentru raspunsul precedent si… stay as optimistic as you can! 🙂

    Absolut si total de-acord: copiii sunt si raman THE choice=alegerea cea mai importanta a vietii noastre!!! Nu ne-am imaginat viata de cuplu fara copii, nici macar o secunda. Totul devine secundar, tertziar, etc DUPA ce vei fi devenit parinte. Avem 2, deci vorbesc en connaissance de cause, evident… 🙂

    Ah, numele tau mi-e familiar si drag, ai cumva rude la Pitesti?… o veche amica de-a mamei mele se numeste Cristina N.

    La noi maine sunt „Rusaliile”, iar luni e liber-off… Azi vom merge aici, la numa’ 45kms de „satul” nostru, la poalele „Muntelui Negru”:
    http://www.jedecouvrelafrance.com/f-2474.haute-garonne-lac-saint-ferreol.html

    Vii si tu?… 😉 O zi formidabila! Amicalement.

  2. forevergreen Says:

    Bonjour Melanie, am si eu tot doi copii, sa ne traiasca si sa ne bucuram de ei. Sunt optimista, nu am incotro 🙂
    Am reusit sa facem si cariera crescandu-ne copiii, n-a fost deloc usor, dar a meritat! Rude la Pitesti am, dar de la un unchi, nici o legatura de nume.
    Apropos de copii, ei au fost tot timpul cu noi, asa i-am crescut, nu i-am marginalizat niciodata. Cred ca este unul dintre secrete.
    Sa petreceti frumos, as veni cu drag cu voi, poate folosindu-mi imaginatia, numai… 🙂
    Weekend frumos sa aveti!

  3. Mélanie Says:

    I’m back, young lady… 🙂 Felicitari pentru ca v-ati crescut copiii, noi idem, la fel, asemenea! Nu ne-a fost usor, dar intr-un cuplu UNIT, unde exista dialog si comunicare, respect si incredere reciproca, copiii s-au „epanuizat”(sic&LOL!), incat sunt recunoscatori si apropiati de noi… Oricum, era out of question sa nu-i crestem noi-insine! Si-apoi, esti umblata, stii cu sigurantza ca-n Vestul nostru „salbatec”(LOL!), majoritatea parintilor isi asuma copiii, ceea ce e normal, logic… Meseria de parinte nu se invata nicaieri, dar e un „full-time job”! 🙂 La Houston am cunoscut-o pe Eileen Collins, prima lady-commander a unei misiuni spatiale, care are tot 2 copii; intr-o zi, discutand despre grijile quasi-permanente pentru copiii nostri, mi-a spus:”You know, Melanie, a mother’s job is to worry for her kids…” 🙂

    P.S. deci nici-o legatura cu amica mamei mele, O.K., merci!

  4. forevergreen Says:

    Nu-i usoara nici meseria de sotie, dar ne-am obisnuit deja:))
    Este adevarat, copiii trebuie sa te preocupe tot timpul, dar sa nu-i sufoci, sa nu le strivesti personalitatea. Sa ti se confeseze, da!

  5. Mélanie Says:

    Total si complet de-acord @4… Nu-i facem, crestem, educam pentru noi-insine, ci numai si numai pentru ei. Afectiune, respect si devotament sunt baza unei relatii sanatoase, durabile dintre parinti si copii. Detest ideea de a le controla viata, cum procedeaza unii parinti inclusiv cand copiii vor fi devenit adulti… brrr!!!

  6. forevergreen Says:

    Da, asa este, la acest capitol multi parinti stau cam prost la noi.
    Ar trebui ei mai intai educati. Multi folosesc violenta, ceea ce e o mare tampenie…

  7. Mélanie Says:

    @6… cum se zice:”mai e mult pana departe…”

    Violentza verbala si/sau fizica pot (con)duce la situatii si rezultate dramatice, tragice, catastrofice, uneori iremediabile, hélas…

  8. forevergreen Says:

    Da, asa este, lipsa de comunicare si folosirea violentei de orice fel are consecinte foarte urate.
    Eu nu suport sa fiu suparata cu copiii mei, daca ei sunt suparati eu sunt in stare sa stau si-n cap sa-i fac sa zambeasca (iti dai seama ca nu stiu sa stau in cap) 😀

  9. Mélanie Says:

    Nu stii sa stai in cap?!… E o pozitie de baza in yoga!!! 🙂
    Constat ca gandim la fel despre copii si educatie… Ni s-a intamplat ca uneori sa ne inselam si s-o dam in bara, ceea ce nu ne-a impiedicat sa ne scuzam, fara sa ne cada sau sa pierdem vreun galon de „general”! 😀

    Atat eu cat si mon cher et tendre am incercat mereu sa comunicam, sa dialogam in relatiile parinte-copii, cu afectiune, dar fermitate, cand va fi fost necesar(a)… NU sunt(em) de-acord cu ideea de-a fi „prietenii” copiilor nostri pentru simplul motiv ca au nevoie de prieteni de varsta lor, DAR putem fi apropiati, daca am reusit sa transmitem copiilor nostri ca noi, parintii, suntem cei care-i acceptam si iubim dezinteresat, inconditzional, complet, total, definitiv, à la vie, à la mort…

  10. forevergreen Says:

    N-am fost niciodata in stare sa stau in cap, sportul n-a fost piesa mea de rezistenta niciodata.
    Eu sunt un bun ascultator si de aceea am incurajat confesiunea din partea lor, poate am provocat-o uneori, recunosc. Dar pe urma mi-am vazut de ale mele.
    Melanie, am si eu o intrebare: noi ne-am mai intalnit cumva prin blogosfera, inainte de val2?

  11. Mélanie Says:

    Raspuns:

    – am fost sportiva(atleta) de performantza in adolescentza, Im serious;
    – nu cred sa ne fi intalnit inainte de Val-2, caci nu „le” am cu „blogarela”… ah, acum un an si ceva, descoperisem pe „demaio”, unde am postat din cand in cand…

    Nu am canale-ro, nu-s la curent cu situatia-ro la fatza locului si cum citesc presa-ro episodic, nu-mi permit sa postez n’importe quoi, desi ridicolul si penibilul NU „ucid” pe nici-un meridian… 😀

  12. Mélanie Says:

    P.S. Notez ca avem ceva rar, esentzial in comun:
    I’m a very good listener, too… 🙂

  13. Mélanie Says:

    tot à propos de „blogareala”:

    episodic la „windwhisperer”=Windy… 🙂

  14. forevergreen Says:

    Mi-e cunoscuta denumirea, dar nu prea…am alte bloguri unde mai citesc din cand in cand.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s