Obisnuim sa ne amintim oameni, locuri si fapte. In fiecare an adaugam alte imagini in caseta cu amintiri. Unele se estompeaza, altele devin mai clare, mai vii, ca si cum s-ar fi intamplat ieri. Mi-am amintit de Revelioanele pe care le faceam cu familia la Predeal in casa parintilor cand ei traiau. N-am sa uit niciodata cum intr-un an, pe vremea cand plecam de la serviciu in data de 31 dupa ce trecea directorul si sefa de serviciu sa ne ureze un an nou fericit, am reusit sa ajung acasa, sa fac bagajele, am ajuns la gara, am prins ultimul personal care ajungea la munte pana-n orele 24,00 si am coborat in gara din Predeal. Era o iarna de poveste, cu zapada multa, cu tipenie de om pe strada, mergeam prin mijlocul drumului, atenti la masini, care erau rare…cainii ne mai bagau in seama, noroc ca erau prietenosi. Cand am ajuns la casa parintilor, totul era luminat, era galagie, noi ajunsesem ultimii, la intrare ne-am sters de zapada pe crengi de brad.
In casa era lume multa, totul aranjat cu dichis, mirosea a de toate, era cald, era bine, masa aranjata frumos, preparatele pe mese, prin bucatarie, pe veranda, stop cadru.
Asa as vrea sa-mi amintesc totul, ca atunci.
Acum traim intre scadente, traim repede, in goana, incercam sa ne facem sarbatorile frumoase, nu pentru ca asa ne indeamna mass-media, ci pentru ca asa este frumos.
La Multi Ani!
Comentarii recente