Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

12 Responses to “Serbetul de casa”

1. mesterulmanole Says:

   iunie 22, 2008 at 8:20 am

   cand am fost in Bucovina…am cumpart un borcan de serbet de capsuni – gandind exact aceleasi lucruri ca si tine aici – si o sticla de sirop de muguri de brad, de la Manastirea Agapia…
   multam de reteta! 🙂
2. forevergreen Says:

   iunie 22, 2008 at 8:25 am

   Impartasim aceleasi mici placeri, asta cred ca e explicatia posibila:)
   Mama facea sirop de muguri de brad si serbet. Eu am pastrat retetele…
3. Pescarusul argintiu Says:

   iunie 22, 2008 at 9:55 am

   Voi purcede si eu sa indraznesc sa incerc reteta ta de serbet impartita generos cu noi 🙂
   Ultimele mele amintiri legate de serbet sunt cele cand savuram cu nesat cate o lingurita de serbet de cacao gasit intamplator la un supermerket si tot undeva in comertul nostru zbuciumat am descoperit pe raft o comoara la borcan venita din Republica Moldova: dulceata de nuci verzi, miraculos de delicioasa !
   Oricum deja imi lasa gura apa, citind despre bunatatile enumerate de tine aici 😉
4. forevergreen Says:

   iunie 22, 2008 at 3:29 pm

   Dulceata de nuci verzi, dulceata de caise, dulceata de trandafiri, dulceata de visine, ne intoarcem in timp, la radacini, Pescarusule argintiu.
   Eu imi amintesc cu placere de vizitele pe care le faceam cu mama mea la cucoane care ne serveau cu serbet sau cu dulceata. Doamne, ce mult imi placeau vizitele alea…
   Daca te apuci de serbet, imi dai un semn:)
5. Pescarusul argintiu Says:

   iunie 22, 2008 at 4:34 pm

   Promit ca asa voi face, draga prietena ! 🙂
   Cand eram copil imi amintesc si eu ca existau aceleasi frumoase tabieturi, cand mergeam cu mama sau cu bunica in vizite sau cand primeam musafiri: servitul cu dulceturi fine in farfurioare cochete de potelan sau de cristal, langa un pahar de apa rece sau langa o cafeluta, asezate cu grija pe un mileu de dantela…
   Sa fi disparut cu desavarsire aceste obiceiuri ?
   Ar fi mare pacat…
6. forevergreen Says:

   iunie 22, 2008 at 6:30 pm

   Si fursecuri sau cornulete scoase din bufetul din sufragerie?
   Ma distra foarte tare, cand se deschidea cu cheita bufetul si de acolo se scoteau prajiturele. La noi in casa nu se obisnuia sa se tina prajiturelele incuiate in dulap…
   Serbet in apa rece ne servea si mama mea cand mergeam la ea in vizita, cu inghetata si cozonacel. Obiceiurile frumoase ne plac si noua, numai ca le punem in aplicare mai rar…
7. mesterulmanole Says:

   iunie 22, 2008 at 8:34 pm

   auziti, ce faceti voi aici? pai, se poate??? vorbiti de stea …acum la purtatul costumelor de baie? 😛
   …si placinta de dovleac, si cea de branza cu stafide…
   ..dulceata de visine, nuci verzi…ehehe , ce vremuri!!!
8. forevergreen Says:

   iunie 22, 2008 at 8:42 pm

   ce sa facem si noi, ne-au apucat nostalgiile, ca nici nu mai stiu de la ce-am pornit, dar nu ne lasam…
   Adevarul este ca pe vremuri faceam multe dulciuri, dar de vreo 6 ani am redus dramatic dulciurile, prajeala, mancam sanatos si ne stresam frumos:)
9. Pescarusul argintiu Says:

   iunie 22, 2008 at 8:45 pm

   Ei, Mestere draga, ne-ai prins depanad amintiri despre bunataturile ce ocupau un loc de cinste in bufetul buncii 🙂
   Daca biscuitii de casa sunt in forma de stea, da, vorbim si de „stea” in sezonul bronzurilor naturale, mai mult sau mai putin cu costume de baie 😉
   Hoinareala ta virtuala e semn bun pentru mine, imi dovedeste ca te-ai pus pe picioare, ai depasit convalescenta, si de maine va trebui sa ne dovedesti implicare maxima 🙂
10. forevergreen Says:

    iunie 22, 2008 at 8:55 pm

    Iar ai fost racita, mesterul manole? Vezi daca am lipsit, nu sunt la curent…
    Am lipsuri si nu stiu cand recuperez, ma asteapta o saptamana foarte grea.
    Sa fim sanatosi, asta conteaza!
11. manole Says:

    iunie 23, 2008 at 4:23 am

    Iar, si totusi aceiasi data, forevergreen, adica le-am legat, s-au mai bine spus s-a legat de 3 ori la rand…si cu cat era mai virulenta viroza…cu atat mai putine medicamente am luat…
    daca a trecut? eu nu mai zic, ca asa am tot zis pana acum si ea hop! c-o revenire!!!
    Pescarusule, asa sa fie, numai ca nu mai hoinaresc ca alta data, am restrans, un pic spatiul, cel putin pentru moment, sa-i las si pe cei care au alta ” boala” sa le treaca, sau cel putin sa ma uite!
12. forevergreen Says:

    iunie 23, 2008 at 5:29 am

    Imi pare rau, draga mestere si iti doresc sa te faci bine, cat mai repede si fara reveniri:)

Lasă un răspuns

Scrie un comentariu aici...

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Email (obligatoriu) (Adresa de email nu va fi publicată.)

Nume (obligatoriu)

Site web

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Notifică-mă prin email când sunt publicate comentarii noi.

Notifică-mă prin email când sunt publicate articole noi.

Δ