Atata timp cat voi exista, amintirile imi vor fi alaturi. Nici nu mi-am dat seama cand au
trecut anii si cand am adunat asa de multe. Un lucru stiu sigur: dupa iubirile din liceu si din facultate, am iubit un singur barbat pe urma. Indiferent cu cat de multi altii mi s-au intersectat pasii in viata, eu am fost fidela unuia singur, Dumnezeu mi-e martor, acolo unde este si de unde vegheaza. Ani de zile ma rugam in felul meu naiv lui Dumnezeu sa fie fericire, liniste si pace. Acestea erau cuvintele pe care I le adresam seara, inainte de culcare, cand imi faceam cruce. Am simtit de multe ori o forta supranaturala care m-a ferit de multe necazuri si ma gandesc uneori ca am avut aceasta protectie speciala datorita felului meu de a fi. Niciodata n-am cerut lucruri extraordinare sa mi se intample, unele s-au intamplat de la sine, fara sa fac aparent eforturi speciale.
Au fost ani de zile cand n-am asternut un rand pe hartie despre ceea ce simt, ceea ce vad, ceea ce se intampla in jurul meu, ceea ce mi-as dori in viata. Am trait o viata foarte tumultuoasa si n-am mai avut deloc timp sa ma opresc, sa ma scanez, sa ma judec. Am mers mai departe tot timpul, am fortat lucrurile sa se intample, pe urma a urmat un impas care m-a determinat sa ma opresc si sa ma analizez. Deci, asta fac acum, povestesc si ma judec. Traim inconjurati de fetisuri, cand imi pun inima aurie pe care am luat-o din Oslo cu 10 Nkr (coroane norvegiene), deja ma simt foarte bine, desi cred ca este o alta iluzie.
Viata mea a fost ca un puzzle. Piesele s-au imbinat intotdeauna, cu mai mult sau mai putin efort, dar s-au imbinat pana la urma.
(Va urma).
Comentarii recente