Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You

Azi am citit cateva bloguri plangacioase si ma gandeam: cand eram in facultate, am vazut intr-o zi la o colega, care statea in amfiteatru, mai in fata, o scrisoare; era adresata iubitului, coleg cu noi de grupa, plecat in practica la o ambasada. Ea, cam prostuta de fel, i se plangea ce greu i-e fara el. Ce trist e totul si cat de mult ea il asteapta! Eu, care n-am scris niciodata scrisori stupide de amor, caci eram in epoca literaturii absurde si avangardiste si nu puteam sa imi permit sa ma prostesc, m-am gandit atunci: uite-o si pe-asta cat de limitata in gandire poate fi. Dar fata, asa prostuta cum era, s-a agatat de el, fiu de ambasador prin Congo, nu s-a lasat pana nu s-a maritat, au doi baieti si o duc bine, caci ea a stiut foarte bine ce-a vrut.
Revin de unde am plecat. Cand vad in ziua de azi, cum se prosteste o femeie, plangand de dorul iubitului care a parasit-o, de fapt el fiind din start un barbat insurat si cu copil mare, nu pot sa nu ma minunez gandindu-ma ca o fi ea dragostea oarba, dar chiar asa sa te prosteasca nu sunt de acord. Pai cum poti sa spui ca te-a parasit iubitul, cand el era din start barbatul alteia?