Intotdeauna cand ma intorc in vis, sunt la intersectie. Sunt case de jur imprejur. Ma indrept spre casa noastra cu fata la rasarit, cu dudul alb din fata marchizei, cu rondurile de flori bordate cu resturi de marmura si cu flori de piatra de toate culorile. In fundul curtii lumina ceva noapte de noapte, ziua era o buturuga veche si gaunoasa. In casa era racoare vara si cald iarna, de la soba cu lemne. Toamna, acolo in gradina se facea bulionul de rosii, gemul de prune, zacusca, si se puneau muraturi la borcan. Iarna, acolo se taia porcul.
Era un put cu apa limpede in curte. Aveam un corcodus in fundul curtii, iar alaturi, la Mircea erau visini si ciresi. Imi amintesc cum obisnuiam sa ne cataram in copaci, era un fel de a ignora tot ce ne spuneau parintii ca nu avem voie sa facem. In capatul strazii este o bisericuta mica, nu-mi mai amintesc cum arata in interior.
Pe partea dreapta, la vreo trei strazi distanta e scoala pe care vroiam atat de mult sa o revad.
Acum totul e schimbat; casa bunicilor nu mai exista. Erau acolo dulapuri si un scrin cu foarte multe secrete bine tainuite, acum nu mai stie nimeni, nimic de el. Toti au plecat, sunt suflete libere care ne mai viziteaza doar in vis, din cand in cand.
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente