Nu pot sa nu va povestesc. Ieri, dupa ce m-a umplut de respect ploaia aceea venita din senin, cand n-am avut rabdare sa stau confortabil intr-o banca, pe o bancheta, sa stau sa treaca, m-am strecurat pe langa ziduri, sa ajung la alta, un pic mai departe. Ce bine ca in zona Mihai Bravu sunt toate bancile acum!
Am ajuns cu apa in pantofi, caci se traversa prin balta, cu apa siroind de pe genti, umbrela, sacou etc., asa am intrat eu in banca, eram buna de filmat, dar mi-am rezolvat platile la automatul din incinta. Ca sa scurtez cosmarul ploii, am luat un 311.
M-am asezat chiar pe banca din spate. Urca un tip carunt, cu palarie, umbrela, geanta de umar, o sticla cu ceva rosu inauntru si o creanga de stejar. Tipul politicos nevoie mare. Ma intreaba daca locul de langa mine e liber. Raspunsul pozitiv.
Atunci se aseaza si incepe:
– Eu sunt mort. M-a omorat Sergiu Nicolaescu in filmul…De atunci umblu prin lume, sunt poet, am scris 36 de carti, baiatul meu e ambasador in……, dar imi trimite numai carti postale, fata e la Iasi, am fost casatorit cu I.T., o actrita binecunoscuta.
Toate acestea au fost spuse in reprize. Nu-mi dadeam seama daca omul era beat, sau numai trist. Am dialogat cu el, la limita bunei cuviinte, caci aveam ceva de mers si nu puteam nici sa fiu ostila, nici sa ma mut.
La un moment dat a inceput cu complimentele: ce frumoasa sunteti, doamna, dar ce ochi albastri aveti ( eu, poate verzi, de fapt sunt cameleonici), la care eu in gluma ii spun: cred ca nu sunt paparazzi pe urmele dumneavoastra, caci sotul meu este foarte gelos.
Atunci, ma uit in stanga noastra, un baiat tinea telefonul spre noi: il intreb , tu ce faci mai, ne inregistrezi? El: da. Ne si filmezi, intreb. El: nu.
Vazand ca l-am prins pe pisicher si-a inchis telefonul, sau l-a bagat in buzunar.
Acum ce sa zic, unde nu sunt paparazzi, sunt altii, ca in ziua de azi nu stii la ce sa te astepti. Am coborat din masina si am rasuflat usurata. Am aruncat la primul cos crenguta de stejar, pe care mi-o oferise domnul intre timp.
Ieri, in 311 mai 10, 2008
Brand-uri romanesti de cursa lunga
Am intalnit ieri in Cora o promotie la brand-ul Farmec de la Cluj. Mi-am amintit cum intr-o vreme cand produsele Rexona, Fa, Palmolive si Lux se procurau din Duty free, se aduceau din strainataturi, tanjeam dupa deodorante Farmec si le primeam cu lista de la colegii de la Cluj.
Pe vremea aceea cremele Gerovital, Apidermin erau singurele care se gaseau pe piata, de calitate, dar putin promovate. In momentul in care cremele Gerovital au patruns in shop, deja erau la preturi prohibitive, iar strainii invatasera sa le cumpere de pe piata interna, caci acolo erau mult mai ieftine, mai urat ambalate, dar nu conta ambalajul, crema conta pentru ei.
In acele vremuri grecii veneau in excursie in Romania, cumparau telemea si carne, ca erau ieftine, portelanuri si pantofi Adidas, de piele, facuti la Pionierul, sub licenta. Pentru cei care nu stiu, asa cum Steilmann a facut confectii in Romania de ani de zile, asa si Adidas producea aici ciorapi, imbracaminte si incaltaminte, dar dupa ’90 ei s-au retras. Sunt lucruri despre care nu se mai vorbeste, poate lipsesc „istoricii” de brand-uri romanesti.
Ieri am trecut pe langa fosta Textila Unirea, unde se produceau tesaturi din canepa, din in si din bumbac. Din fibre naturale. Canepa si inul crestea in Romania, bumbacul dintotdeauna s-a importat din Rusia sau din Egipt.
Stiti ce creste acum pe locul unde a fost Textila Unirea? Complexul rezidential Newton, creste un bloc.
Industria usoara romaneasca in curand va fi istorie.
Fresh Facts, Attitudes and Positive Vibes for You 
Comentarii recente